Preot Ioan Sulici: Ziua Învierii

Dum, 04/08/2018 - 17:02

„Eu sunt învierea și viața;

cel care crede întru mine,

de va muri,va fi viu”.

(Ioan 11,25)

Nicio zi nu-i așa de strălucitoare, nicio zi nu-i așa plină de măreție, nicio zi nu-i așa de plină de daruri ca și Ziua Învierii pe care o prăznuim în această zi nu se pot descrie. Dar de unde atâta bucurie? Ni se va răspunde că această bucurie răsare din mormântul Sfânt al Mântuitorului; acest mormânt acum e gol, iar îngerul vestește lumii întregi că: „Nu este aici, a înviat! ” (Matei 28,6). Acum, când după iarna rece totul reînvie, când soarele strălucește mai vesel și pământul redă viață tuturor plantelor, în această zi, sfânta noastră Biserică prăznuiște sărbătoarea sărbătoriilor, mărirea creștinilor, adică Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. În această zi toate gândurile și poftele, toate îndoielile și agitațiile lumești își pierd puterea lor și toată ființa ommnescă se grăbește să intre în Casa Domnului, spre a aduce rugăciuni și mulțumiri către fiul Celui Înalt, cum spune poetul:

Și cât e de frumos acum în sat!

Creștinii vin tăcuți din vale

Și doi de se-ntâlnesc în cale

Își zic: Hristos a Înviat!

Pe deal se suie-ncetișor

Neveste tinere și fete

Bătrâni cu iarna vieții-n plete

Și încet în urma tuturor,

Vezi venind câte-o bătrână

Cu micul ei nepot de mână.

În această zi ura, viclenia, minciuna, înselătoria și prefăcătoria și altele din acestea pier la lumina Domnului, precum piere fumul...se topesc, precum se topește ceara de fața focului. În această zi, când dragostea lui Hristos ne unește pe toți, o putere nebănuită cuprinde sufletele noastre auzind cuvintele: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede întru mine de va și muri, viu va fi”. (Ioan 11,25)

Fie dar ca Învierea Domnului să fie pentru noi prilej de înălțare și înnoire sufletească, pentru a deveni mereu mai buni, mai curați sufletește, mai înduioșători, mai iubitori de aproapele, așa cum ne îndeamnă Sfânta Biserică prin cântarea: „Ziua învierii să ne luminăm cu prăznuire și unul cu altul să ne îmbrățișăm și să zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi și să iertăm toate pentru Înviere”. Și dacă pământul s-a cutremurat când Domnul și-a dat duhul pe Cruce, cerul și pământul au săltat de bucurie, când Domnul S-a ridicat biruitor din mormânt.

În lumea aceasta cea mai puternică mângâiere ne-o redau minunatele și dumnezeieștile cuvinte: „Eu sunt învierea și viața”- și despre Acela, care a rostit aceste cuvinte ne vestesc Paștele: A înviat! Iar acum Iisus cel înviat, ne întreabă pe toți: Credeți aceasta?

Nu știu dacă credeți aceasta! Dar știm cu toții că omul a cărui suflet se umple de credință de Paști, de credință puternică și necredință, e omul mulțumit și fericit. Omul poate refuza și poate să nu recunoască această credință, dar vă întreb, ce va pune în locul ei? Ce-i va servi de mângâiere și ce-l va scăpa de disperare pe acela care trebuie să însoțească rămășițele scumpilor lui la mormânt, iar de acolo se întoarce singur acasă, unde găsește totul gol și pustiu?! Și dacă ajungem și noi pe patul suferințelor, iar moartea își întinde mâinile reci, atunci ce va întări inimile noastre întristate și ce ne va însoți în valea plângerii? Răspunsul este nimic, dacă ne lisește credința (de Paști).

Mă veți întreba, cum putem ajunge la această credință?

Mai înainte de toate trebuie să credem mărturisirile Sf. Apostoli și a Sf. Scriptuiri. Nu ne îndoim că ucenicii mint și străjerii în dimineța învierii au aflat gol mormântul lui Iisus. Dar niciunul din noi n-a văzut aceasta. Credem că ceea ce s-a întâmplat cu Maria Magdalena pe Golgota, cu Petru pe marginea lacului Ghenizaret, cu Pavel pe domeniul Damascului, sunt fapte adevărate. Dar niciunul dintre noi n-a fost martor ocular. Pentru ca să ne convingem că Iisus e înviat e necesar să ne coborâm înăuntrul nostru, și să ne întrebăm: N-a fost un timp când noi l-am îngropat pe Iisus ș l-am lăsat să doarmă somnul morților în inimile noastre și dintr-odată am observat că inima noastră tresare și că în sufletele noastre a înviat Hristos? Dacă s-a întâmplat aceasta ne-am convins că cel mai scump și fericit moment al vieții a fost acela când Iisus a înviat.

Poate am căzut în ispită, lumea cu mărimea ei, cu bogățiile ei ne-au înșelat și ne-a lăsat sufletul condus de sfatul satanei: „Mâncă, bea sufletul meu”; de pe drumul îngust al adevărului și binelui au apucat pe calea cea largă care duce la pieire, când în sufletul nostru a înviat Iisus, ne-a prins mâna și s-a uitat drept în ochii noștri: „Ce-ți folosește dacă vei dobândi lumea întreagă iar sufletul ți-l vei pierde? ” Sau poate am stat înaintea mormântului deschis, care avea să cuprindă înăuntrul său pe cine am avut mai scump și lacrimile au început să curgă, o deznădejde mare ne-a cuprins încet am fi dorit să ne așeze și pe noi alături de cel drag în mormânt, dar atunci am auzit cuvintele: cine crede în Mine, dacă va și muri, viu va fi! Și în timpul acestei mai dureri au simți că cineva ne mângâie pe obraji și că o mână nevăzută ne șterge lacrimile. Era mâna Sfântă a lui Iisus, iar noi am îngenuncheat, lui zicând: „Cred Doamne, ajută necredinței mele”. Cu toții credem și ne închinăm Ție, că tu ești învierea noastră!

Iisus este viața. De câte ori în suflete a înviat Iisus, a început o viață nouă. Între oameni s-a așezat pacea, popoarele îndușmănite și-au dat mâna și mergând pe calea cea îngustă și dreaptă s-au ridicat spre înălțimi.

Doriți și dumneavoastră acestea? Voiți o viață nouă și fericită? Voiți să vă faceți părtaşi de aceste binefaceri? Un singur lucru se cere: Credința în Dumnezeu. După cum spune și poetul nostru V. Alexandri: „Cred că treptat se pierde a neamului ființă când el se depărtează de-a bunilor credință”. De aceea să credem în Iisus și să-l căutăm, dar nu numai atunci, când durerea și necazul în ceasurile întunecate se apropie de noi, nu numai atunci când încercările vieții devin tot mai grele, ci totdeauna, ca pe Unul, care ne-a iubit și s-a răstignit pentru noi, a înviat pentru noi și a venit la noi. Fiind la noi, să-l rugăm, să rămână cu noi și întru noi, cum odinioară au cerut și ucenicii Lui: „Rămâi cu noi!” Da, așa să spunem: Rămâi cu noi. Tu ești lumina vieții noastre; Tu ne conduci și în noaptea cea din urmă; Tu stai lângă noi când totul pierdem, dacă moartea ne ia în brațele sale pentru că Tu ai biruit-o.

Nu fiți întristați ci împreună cu poetul Vlahuță să zicem:

„Voi toți ce-ați plâns în întuneric

Și nimeni nu v-a mângâiat,

Din lunga voastră-ngenunchere

Sculați, Hristos a înviat! ”

Să-l strigăm fiecare zicând: Vino, Doamne, ajută-mă! Înviază-mă la o viață nouă! Voiesc ca Tu să trăiești de acum în viața mea! Sporește-mi credința, nădejdea și dragostea de Tine și aproapele. Voiesc să merg după Tine: luminează-mi cărarea cu lumina Ta! Tu ești Calea, Adevărul și Viața. Tu ești Calea care nu rătăcește, Adevărul care nu înșală și Viața care nu se stinge, ci ne luminează cu har în vecii vecilor.

Preot Ioan Sulici

Adaugă comentariu nou

Citiţi şi:

Ultimele stiri

Mar, 11:55

Centrul de Permanență AlphaMed Bistrița își sistează temporar activitatea din 1 ianuarie 2025

Mar, 11:37

Primăria Bistrița: Programul casieriilor Direcției Venituri

Mar, 07:31

Tânăr din Lechința cercetat pentru tâlhărie, reținut de polițiștii Biroului de Investigații Criminale Bistrița

Mar, 07:30

IPJ BN: 480 de kilograme de articole pirotehnice, ridicate în vederea continuării cercetărilor, pentru comercializarea articolelor pirotehnice unor minori

Mar, 07:27

Trei conducători auto care au pus în pericol siguranța traficului rutier au fost reținuți pentru 24 de ore de polițiștii din Bistrița-Năsăud. Alți 12 șoferi, cu dosare penale

Mar, 07:25

Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud vă urează un An Nou fericit, alături de cei dragi!

Mar, 07:21

DGASPC BN angajează medic și asistente medicale pentru centrele din Beclean și Viișoara

Mar, 07:18

Prof. Mirela Rus: CLIPA DINTRE ANI

Mar, 07:16

DSP BN: Campania de informare privind cele mai bune practici de utilizare a produselor biocide

Mar, 07:11

Misiuni ale jandarmilor pe perioada Revelionului, Anului Nou și a Bobotezei

Transilvania Print

Cultura

Preot prof. Nicolae Feier: ,,Lerui ler” - ,,Florile dalbe de măr”, ,,Linu-i lin” şi ,,Ziurel de ziuă”. Reminiscențe precreştine în colindele româneşti