PRESA DE PARTID

Partizanatul cel nou cere ura contra preşedintelui României, Traian Băsescu, orice ar spune şi orice ar face acesta, cu greşelile şi negreşelile sale, dincolo de argumente empirice, prin diversiuni, mistificări şi interjecţii. În cazul acesta nu este vorba despre un personaj politic, care evident poate şi greşi politic, ci de ostilitate faţă de o viziune de renovare a societăţii noastre, a spaţiului public românesc. Sunt ritualuri de înfierare la care presa de partid este obligată, prin statutul ei de existenţă, să acţioneze. Există în ţara noastră un strâns control monopolist al unor trusturi de presă asupra mijloacelor de informare, cu perverse efecte, sunt mascarade sinistre cu scopul precis de a accede la putere prin orice fel de mijloace.

Sunt campanii isterice cu scopul clar de a anula acele voci critice, câte mai sunt, care ne prezintă corupţia, moştenirile securisto-comuniste, bagatelizarea şi denigrarea celor cu imagini pro-occidentale. Autonomia de gândire este defăimată şi prezentată drept servitute, obedienţă, sinecurism, n-ai voie să gândeşti şi să spui altfel decât mercenarii scrisului anti-Băsescu. Eu nu iau apărarea domnului Băsescu, acesta a făcut şi greşeli politice, însă de aici şi până la atacul la persoană, de cea mai joasă speţă, la care au apelat masiv şi liderii opoziţiei, de tipul „Băsescu legumă politică, Băsescu drogatul, Băsescu dictatorul, Băsescu criminalul, este mai rău ca Ceauşescu, va termina ca el”, este o cale la care nu s-a ajuns în nici una dintre ţările civilizate. S-a organizat sistematic bulversarea valorilor, iar a fi decent, onest, a verifica informaţiile prin cel puţin două surse credibile, este considerat o naivitate. Insultarea intelectualilor, pentru că ei mai şi gândesc, a devenit sportul favorit al mercenarilor de partid pe diverse canale media,de pildă Antena3 şi Realitatea Tv.

Asistăm la pervertirea presei şi a televiziunilor ca principal fenomen al vieţii societăţii noastre. În loc de a fi instituţii sănătoase de informaţie şi de procesare a informaţiei, ele au devenit baze pentru minciună, defăimare, calomnie, totul se transformă în presa de partid, cu deviza, „totul pentu ciolan”, prin orice mijloace. Fenomenul vinderii conştiinţelor a mai fost, sclavi de presă, de asemenea, însă astăzi, cum am văzut de exemplu din stenogramele lui Vîntu, fenomenul are o forţă fără precedent. La mai toate televiziunile există circ de cel mai prost gust, cu papiţoaice pe post de vedetă, acolo se înjură, se spumegă, se acuză fără cel mai însemnat argument. Până la urmă arta manipulării devine prea grosolană pentru a mai produce efectele de altădată. Nu mai vedem graniţele dintre competenţă şi incompetenţă, dintre adevăr şi minciună, iar presa de invesigaţie, altădată o bună portavoce democratică, a devenit presă de delaţiune.

De aceea se încearcă amuţirea adevăraţilor intelectuali, de talia unor Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Horia Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Dan Tapalagă, pentru că aceştia gândesc şi au coloană vertebrală şi nu pot cădea pradă unor mercenari din presa de partid, din care nu lipsesc Gâdea, Chireac, S.R: Stănescu, Striblea, Corina Dragotescu, Gabriela Firea, T.Octavian, R. Dumitrescu. Niciodată lupta aceasta a presei de partid contra intelectualilor nu a fost mai puternică şi mai fără scrupule decât astăzi. Aproape că nu mai există rubrici de cultură în ziare, renumiţi intelectuali sunt înfieraţi de agramaţi, pentru că nu pot fi înregimentaţi la ei, profitându-se din plin şi cu obrăznicie de pervertirea principiului libertăţii presei, sunt insultaţi zilnic, deliberat, la intimidare.

Radicalizarea ideologică şi ticăloşia planează pretutindeni. Lichelele zâmbesc arogant.