Priceasna "O, măicuţă Sfântă’’ este imnul Mănăstirii de la Nicula

        Înalta sfinţenie pe care a dobândit-o Maica Domnului prin naşterea  lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, este puternic reflectată în creaţiile populare, adevărate comori de nestemate poetice şi muzicale prin care Fecioara Maria  este înfăţişată pentru eternitate, drept  Mărita Stăpâna noastră, Preasfântă, Preabinecuvântată şi Maica Împăratului Ceresc. În popor, aceste cântece religioase sunt cunoscute  sub numele de pricesne, creaţii prin care este lăudată, cinstită şi proslăvită  de către credincioşii ortodocşi, ca fiind  adevărate rugăciuni de iertare şi mulţumire, de smerenie şi de aleasă credinţă, adresate divinităţii şi cântate în bisericile parohiale, în mănăstiri sau făcând parte din repertoriul multor artişti populari.  Textele pricesnelor mai vechi provin din poeziile populare, iar cele mai noi din poezii religioase, cărora, de regulă, li se cunosc autorii. Se spune că pricesnele sunt doiniri ale sufletului, sunt creaţii de o frumuseţe înduioşătoare, sunt oferte şi rugăminţi omeneşti către Maica Sfântă. În această urzeală lirică, autorii versurilor îi atribuie protectoarei şi mijlocitoarei patimilor şi durerilor noastre cele mai alese însuşiri din viaţa creştină : model de frumuseţe şi modestie, simbol al maternităţii, ideal de puritate şi reazem pentru cei prinşi în valurile vieţii.  Multe dintre pricesne poartă titlul unor asemenea trăsături   : Maica Cerului, O, Maică sfântă, O, Marie Sfântă, Curată Maică Fecioară, Nădejdea mea, Prea Milostivă, Prea Sfântă Născătoare  şi multe altele. Tonalitatea caldă a melodiilor înseninează sufletul şi îl umple de credinţă, speranţă şi iubire. Cea mai cântată  priceasnă, considerată imnul de la Nicula, se numeşte ,,O, Măicuţă Sfântă’’, despre care Romul Pop, autorul cărţii ,,Luminile Bixadului’’spune că, originile cântării se află într-un calendar-carte editat de Mănăstirea de la Bixad, în 1946. Greco- catolicii  atribuie versurile acestui cântec preotului călugăr Gavril Sălăgean, iar melodia lui Gheorghe Marina. Ortodocşii susţin că priceasna este de factură populară şi cunoaşte mai multe variante. Părintele Vasile Stanciu, profesor doctor la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca, a cules versurile acestui cântec şi le-a pus pe note, în 1990, constatând că ele corespund cu cele de la Mănăstirea Bixad’’ ,,O, Măicuţă Sfântă / Te rugăm fierbinte/ să ne-asculţi de-a pururi/ Marea rugăminte’’. Identic este şi refrenul : ,,Nu lăsa, Măicuţă/ să pierim pe cale,/ Căci noi suntem fiii/ Lacrimilor tale’’. După încheierea Dictatului de la Viena, pelerinii  cântau această priceasnă  mulţumind Fecioarei Maria pentru salvarea românilor ardeleni de povara străină. Din structura textului se desprind şi momentele dramatice din viaţa Maicii Domnului : ,,Când plângeai sub cruce/Maică-ndurerată/Te-am primit ca mamă/ Noi şi lumea toată’’.Plecată dintre pământeni, în Ierusalimul Ceresc, unde stă alături de Fiul său, Ea devine nădejdea şi încredinţarea că este Maica întregii omeniri  : ,,Călători pe-o mare/Veşnic tulburată,/ Noi ne-am pus în tine/Şi nădejdea toată./ Tu eşti steaua mării/Şi ajuţi s-o treacă ;/ Dintre câţi se roagă,/ Nimeni nu se-neacă./ Fă să-ţi batem zilnic/La miloasa-ţi poartă,/ Câtă vreme-n lume,/ Valuri ne mai poartă./ Iar când nori şi ceaţă/Înegri-vor zarea,/ Vino tu, măicuţă/ Să ne-arăţi cărarea’’. Sărbătoarea de la 15 august este un prilej de înaltă cinstire a Maicii Domnului, când pelerinii o fac prin rugăciune şi cântece de slavă, la Nicula, Rohia sau Bixad, ori în alte lăcaşuri sfinte din ţară unde,  ,,Vin să ceară ajutor/Pentru tot necazul lor,/ Vin să-i facă prăznuire/La cinstita-i adormire’’.Priceasna ,,O, măicuţă Sfântă’’este un bulgăre de aur al sufletului românesc.