PRO-VERBE: Omul potrivit la locul potrivit

„Omul potrivit la locul potrivit” este o vorbă românească pe care mulți o spunem atunci când ne referim la de binele social, pentru că ea exprimă o năzuință și o speranță profundă a acestui popor. Se știe că “omul sfințește locul” și că omul potrivit la locul potrivit îmbunătățește viața celorlalți și este un adevărat izvor de mulțumire pentru cei din jur.

                  M-am întors de curând de la Service, unde mi-am lăsat mașina, la Adi Prașca, în care am mare încredere și care a fost atât de amabil încât mi-a chemat el însuși un taxi: un Bolt. De cum am intrat în mașină, am schimbat două vorbe cu șoferul și apoi l-am întrebat direct:”Ce facultate ai terminat?” El mi-a spus:“Geografie - Turism. M-am întors în țară pentru că, în Irlanda, m-a cotropit dorul și mi-am zis că e mai importantă familia decât traiul în străinătate.”

                    Așadar, un absolvent de Geografie - Turism, taximetrist la Bolt. Mai știu fete absolvente de Studii Europene care sunt chelnerițe la pizzerie sau vânzătoare în chioșcuri de țigarete fără nicotină.

                   Mi-am zis din nou: uite că pe la noi tot mai des găsești omul potrivit la locul nepotrivit. La ce bun să avem facultăți tehnice, de medicină și facultăți ale UBB-ului în Bistrița, dacă, din punct de vedere al locurilor de muncă, Bistrița rămâne doar un lighean în care suntem nevoiți să pescuim toți?

                    Foarte mulți oameni se află în șomaj profesional și suferă în Bistrița de supra-calificare, ca și în multe alte orașe mici sau medii din țară. Poți să fi oricât de calificat, că nu-ți găsești loc de muncă decât într-un Bolt sau într-un Kaufland - că doară Kaufland-uri avem deja trei în micul nostru oraș.

                  Dar oare câtă pricepere au cei care ne conduc, de lasă atâtea energii neutilizate? Poate că ei nu au toți au calificarea necesară pentru a fi acolo sus, în funcții de conducere. Ei sunt oamenii nepotriviți în locuri de răspundere și nu își asumă această dramă socială. Întăresc aceste vorbe ale mele cu un citat biblic care spune că „omul pus în cinste și fără pricepere e ca dobitoacele care pier”.

                Rămâne, așadar, această mare speranță românească și această nădejde în schimbare: să găsim pentru oamenii calificați prin studii și experiență locurile potrivite, să punem oamenii competenți acolo unde merită și abia așa vom ajunge , în cele din urmă, la binele social așteptat de mult.