Prof. Augustin Rus: Ani, amintiri, gânduri, speranțe

   Am pășit de curând în anul 2025, alături de familie și de cei apropiați. Începerea unui nou an îți dă prilejul să faci o inventariere, mai sumară ori mai amănunțită a celor ce au trecut, să-ți amintești de fapte, întâmplări, etc. mai plăcute sau mai puțin plăcute. Acumulând ani mulți de viață, s-au acumulat odată cu ei o mulțime de amintiri, de gânduri, pe care încerci să le ordonezi, să le clasifici, mai ales în nopțile când somnul se depărtează de parcă l-ar paște un mare pericol. Și astfel, alături de soție   ...   „Ne trezim în miez de noapte și de-a valma povestim, / Ce-am trăit în tinerețe, ce trăim și ce simțim, / Ne-ascultăm vorbele calde, chiar de le-am mai repetat, / Pentru visuri, pentru planuri, avem timp nelimitat. / Nu avem averi și ranguri, cu ce-avem ne mulțumim, / Cel mai mult fiica, nepoata și iubirea prețuim   ...”.

   Trecerea anilor o simțim sub o mulțime de aspecte,   ...   mișcările picioarelor și ale mâinilor sunt tot mai lente, randamentul activităților tot mai scăzut   ...   „Nu vedem la fel de clare literele pe hârtie / Radioul nu se-aude, uneori la fel de tare / Nu mai stăm la fel de bine și de siguri pe picioare / Însă știm că că împreună viața-i binecuvântare. / Coborând pe panta vieții, timpului îi dăm valoare”.

   Poate singurul domeniu în care am putea progresa este credința, care parcă pătrunde tot mai mult în adâncul ființei, determinând o stare de liniște, de împăcare cu tine însuți.   ...   „Și la margine de timpuri, ne-nchinăm pe la icoane/ Ne rugăm Domnului nostru sănătoși ca să ne țină / Și la vreme, împreună să plecăm înspre lumină !”.

   Speranțele, parcă se împuținează și ele, deși   ...   „Mai  sper și-acuma că puterea / Va face-ncetul cu încetul / Să curgă laptele și mierea / Dar ce mă fac cu   ...   diabetul ?!”.

                Prof.  Rus  Augustin