Prof. Deak Zoli: Încerc să contribui la educarea elevilor fără să uit că şi eu am fost elev

-De ce aţi optat în clasa a IX-a pentru Colegiul Naţional Andrei Mureşanu?
-A fost o continuare a studiilor, terminând clasa a VIII- a tot la Andrei. Deasemenea am dorit să învăţ in limba maternă, în limba maghiară. Pentru mine a fost ceva firesc să învăţ mai departe aici, iar după câteva discuţii în famile am căzut de acord că e cea mai bună soluţie. Atunci se mai discuta pe tema că pentru o afirmare este mai bine să înveţi în limba română, eventual chiar la un alt liceu. Acum cred că am făcut alegerea cea mai bună.

-Cum a fost prima întâlnire cu colegii, dar cu profesorii?
- A fost interesant, chiar dacă cu majoritatea ne cunoşteam, fiind colegi şi în generală, în aceaşi clasă sau în clasa paralelă. Dar a fost o întâlnire între ”liceeni”, într-o democraţie nouă de la care aveam multe aşteptări. Apoi au fost şi colegi noi din diferite părţi ale judeţului. Şi cum se întâmplă în colectivele noi am început să ne cunoaştem mai bine, au început ”luptele” pentru ierarhii, iar mai târziu distracţiile comune.

-Cum era atmosfera la şcoală?
-Am prins primii ani de după revoluţie. A fost o perioadă a schimbărilor, o perioadă a căutării de drumuri, de adevăruri despre democraţie, atât din partea elevilor, cât şi din partea profesorilor. A fost o perioadă în care noi, ca şi elevi, ne ceream drepturile. Ţin minte printre acestea au fost: să putem avea părul lung, să nu purtăm uniformă, cravată, să avem reprezentanţi în diferitele comisii ale şcolii, etc.

-Care este cea mai frumoasă amintire din liceu?
-Sunt mai multe amintiri plăcute, în special cele legate de excursiile organizate de doamna diriginte Ferencz Szep Sara şi de domnul profesor de geografie Kramer Tamas. Deasemenea amintiri plăcute sunt şi taberele de corturi organizate de noi, colegii, în vacanţa de vară dinaintea clasei a XII-a şi după terminarea bacalaureatului. Cred că amintirile acestor excursii mă obligă să organizez la rândul meu, în calitate de diriginte şi de profesor, excursii elevilor pe care îi educ.

-Ce reprezintă pentru dumneavoastră cei 4 ani de liceu?
-Ani fără griji, ani în care mi-am făcut prieteni pe viaţă, ani în care credeam că totul este posibil. Cu toate astea, cred că a fost o maturizare, o trecere de la copilărie spre viaţa de adult. La sfârşitul clasei a XII-a se folosea foarte des sintagma ”trecerea în viaţă cu V mare”. Tot aşa cred că a fost o pregătire continuă pentru ce a urmat după liceu, şi aici mă refer nu doar la educaţia formală din timpul orelor ci la tot ce a însemnat viaţa de liceean, cu bucuriile şi supărările ei.

-Destinul v-a adus din nou la liceu, nu în bancă, ci la catedră. Cum vă simţiţi din această postură, predând elevilor de la liceul unde aţi învăţat şi dumneavoastră?
-Sunt foarte mândru de Andrei Mureşanu, sunt mulţumit că am fost elev aici şi sunt încântat că sunt profesor aici. Dar în prima zi de şcolă am păşit cu mari emoţii în sala profesorală. Înainte să intru am bătut la uşă. Nimeni nu mi-a răspuns…pentru că nimeni nu era în sală. A fost ziua de 1 septembrie, ora 8 şi profesorii nu s-au adunat încă. Emoţionante au fost şi primele întâlniri cu elevii. Acum deja având o oarecare experienţă încerc să contribui la educarea elevilor fără să uit că şi eu am fost elev.

- Suntem la centenar. Vă rog să transmiteţi un gând pentru toţi cei care au absolvit Colegiul Naţional Andrei Mureşanu, dar şi pentru dascălii care i-au îndrumat.
- Le doresc sănătate şi tot binele din lume. Trebuie să fie mândrii că au absolvit o şcoală cu tradiţie, o şcoală cu o istorie bogată. Iar profesorii care i-au îndrumat merită respectul tuturor pentru că au ridicat prestigiul Colegiului Naţional Andrei Mureşanu.

Interviu realizat de prof. Doina Macarie