Prof. Rus Augustin: Impozite și taxe

Încă din timpuri foarte îndepărtate, strângerea dărilor, apoi a impozitelor, a fost o preocupare majoră a administrațiilor, a conducătorilor, a guvernelor.
Astăzi, la noi în țară se discută foarte mult despre plata obligațiilor financiare ale firmelor, instituțiilor, cetățenilor, se caută soluții prin care să se diminueze evaziunea fiscală, etc. Pentru a aduna fondurile necesare cheltuielilor statului, pentru plata pensiilor, a dobânzilor la împrumuturi, etc. , se încearcă adoptarea unor legi, ordine, instrucțiuni cât mai clare, urmate de pedepse și ... recompense.
Dacă facem o „incursiune” în istorie, dăm peste niște situații care ar putea constitui exemple pentru zilele noastre ...
1. Începând cu 5 sept. 1698, țarul Rusiei Petru I (1672-1725), în demersul său reformator, a impus printr-un „ucaz” o taxă pe barbă ce trebuia plătită de toți bărbații care nu renunțau în ruptul capului la podoaba facială, cu excepția clerului și a mujicilor.
2. Împăratul Franței (1804-1815) a ridicat la rangul de mareșali pe generalii săi care s-au dovedit loiali și capabili, indiferent de originea lor socială, afirmând în cuvântările sale , că ... „În ranița oricărui soldat, se află un baston de mareșal !”
Zăbovind câteva zile la oraș pentru investigații asupra stării de sănătate, am privit, destul de mult timp, animația străzilor, observând că foarte mulți bărbați, mai ales tineri, aveau barbă, și foate multe femei, mai ales tinere, purtau în spate o raniță, un rucsac. De aici mi-a venit ideea că dacă pentru cei care poartă barbă și raniță, s-ar pune o taxă, s-ar aduna ceva bani la buget
Referitor la purtarea raniței, a rucsacului, am constatat că și fiica mea și nepoțica au ranițe, pe care le poartă destul de des. Când fiica mea și-a dat jos rucsacul să-și caute ceva în el, eu, aflat prin preajmă, îi amintesc spusele lui Napoleon Bonaparte, că ... „În ranița oricărui soldat se află un baston de mareșal !”. Imediat, fiica ei, se apucă de răscolit în rucsacul lui mamă-sa, iar când ea o întreabă ce caută acolo, îi răspunde promt ... „Un baston de mareșal !”. Mama ei mă atenționează, vezi ce spui, că cea mică nu înțelege, uite ce mi-a răscolit rucsacul.
Când văd inocența copiilor, îmi vine în minte o epigramă a prof. Gr. Cotul ... „Să fiu copil mi-e tare dor, / Dar dacă anii mă vor ține, / Cu siguranță, vremea vine / Să dau din nou în mintea lor !”.
Prof. Rus Augustin