Prof. Augustin Rus: Personalitățile istorice și colaboratorii lor valoroși

Afirmarea pe diverse planuri a unor personalități istorice se datorează și faptului că au avut, pentru mai lung sau mai scurt timp, colaboratori valoriși.

   Exemple conculudente le găsim, mai ales dacă zăbovim puțin la NAPOLEON  BONAPARTE (1769 – 1821), această uriașă personalitate a epocii moderne, care în deceniul lui de glorie de la sfârșitul sac. XVIII și începutul sec. XIX s-a bazat mult pe colaboratori valoroși care i-au pus în aplicare ideile sale ce aveau la bază niște principii   ...   „în ranița oricărui soldat se află un baston de mareșal”, „nu originea nobilă contează, ci meritele”, „pe câmpul de luptă se îmbătrânește repede !”. Odată cu Napoleon Bonaparte, au pătruns în istorie și unii dintre colaboratorii săi. Un exemplu este Joachim Murat (1767 – 1815).

   Cu o origine modestă, tânărul Joachim se înrolează în 1787 în armată, unde se afirmă ca un bun cavalerist, atrăgând atenția lui Napoleon, sub comanda căruia se afla, care îl însărcinează cu misiuni importante pe care le duce la bun sfârșit, fapte pentru care este ridicat la rangul de general. În anul 1800 se căsătorește cu sora cea mică a lui Napoleon ,Caroline, devenindu-i astfel cumnat.

   După proclamarea „imperiului”, în 1804, face parte din rândul mareșalilor, dovedindu-și calitățile în multe confruntări, în care a comandat cavaleria.

   Deși au apărut unele divergențe cu Napoleon și alți mareșali, i-a fost mereu aproape lui Napoleon, până în 1815, când capturat pe coasta Calabriei, este condamnat la moarte, comandându-și singur plutonul de execuție.

   Alegerea colaboratorilor este foarte importantă pentru cei care conduc destine.

   Oare se mai practică și în zilele noastre ?.

                           Prof.  Rus  Augustin