Zborul … a rămas

   Este expresia des folosită de profesorul Dumitru Almaș atunci când își încheia expunerea despre diferite personalități istorice, expresie care parcă te făcea curios să afli ce a urmat după sfârșitul vieții pământești a acelei personalități, ce a lăsat ea posterității.

   Așa s-a întâmplat și în cazul lui Napoleon Bonaparte (1769-1821), care, după înfrângerea de la Waterloo (18 iunie 1815), s-a predat discret englezilor, meritul cărora este nu numai acela că l-au înfrânt, alături de alți aliați europeni, ci că nu l-au suprimat fizic, l-au „izolat” numai în insula Sf. Elena însoțit de un anturaj foarte restrâns, dându-i astfel posibilitatea să-și reconstituie tumultoasa sa viață, dictându-și ideile, rememorându-și faptele etc. ,lui Las Cases și fiului acestuia, ce le-au consemnat conștiincios în înscrisuri. Mulți istorici, au avut astfel, pe lângă documente oficiale, memoriile împăratului, pe baza cărora au reconstituit perioada  când Napoleon Bonaparte a evoluat și apoi a devenit prima personalitate a Franței, iar ideile sale au fost aplicate în „tehnica militară” a multor strategi, au fost studiate în școli militare ca exemple de „bune practici”.

   Personalitatea lui Napoleon Bonaparte a fost așezată în istorie alături de Hanibal, Cezar și Cromwell, calitățile cărora le avea adunate în el și de care s-a folosit în perioada sa de ascensiune și glorie.

   Poate, fără să își dea seama, cei care au ridicat în 1826 colina Butte, pentru a comemora victoria  din 18 iunie 1815 de la Waterloo asupra lui Napoleon Bonaparte, nu s-au gândit că  „nu există loc mai potrivit pentru a visa la măreția lui Napoleon, pentru a evoca grandoarea legendară a domniei lui, pentru a aprecia printr-o privire aruncată trecutului   …   decât vârful acestui mormânt triunghiular ridicat peste leșul eroismului imperial. Aici a apus „gloria imperială a Franței” dar a început    …   „mitul” lui Napoleon Bonaparte.

   Vârsta și posibilitățile financiare nu îmi vor permite niciodată să pășesc pe urmele acestui „titan” al lumii moderne, dorința aceasta rămânând doar   …   „ visul  unei  nopți  de  vară”.