După … 200 de ani

La 5 mai 2021 s-au împlinit 200 de ani de la trecerea „dincolo, în veșnicie” a unei personalități de excepție a istoriei moderne - NAPOLEON BONAPARTE (1769-1821).
După înfrângerea de la Waterloo din 18 iunie 1815, Napoleon recunoaște pe poporul englez ca fiind „cel mai puternic, mai statornic și mai generos dintre dușmanii săi ” și se predă englezilor. După 10 zile de ședere la Plymonth, englezii l-au trimis cu vasul Northumberland în insula Sfânta Elena, posesiune a statului britanic, situată în sudul Oceanului Atlantic, unde a rămas până la 5 mai 1821, fără a mai putea reveni în Franța. Puține persoane l-au urmat în exilul său deoarece guvernul englez nu admisese decât trei ofițeri, un medic și 12 servitori. Longwood - ul, o construcție situată în „Pădurea Morților” era destinată să-l găzduiască pe Napoleon Bonaparte pentru tot restul vieții. Zilele și mai ales nopțile treceau greu aici, datorită climei umede și a vânturilor, datorită supravegherii și șicanării continue de către guvernatorul englez. Napoleon, a dat dovadă de o tărie remarcabilă de caracter, reușind să-și ascundă tristețea și durerea. Singurele lui plăceri erau lectura cărților, discuțiile cu unii dintre însoțitori, mai ales cu Las Cases căruia îi dicta memoriile, ieșirile în port, refugiul în meditații și gânduri. Uneori, trebuia să-i domolească pe cei din jurul său, să-i calmeze. Într-o zi, i se adresă generalului Gougand … „Ce sunt mutrele astea ?. Pune să ți se facă fricțiuni reci, o să-ți prindă bine. Stăpânește-te, că altfel înnebunești. Crezi că eu n-am momente rele, noaptea, când mă trezesc din somn și-mi aduc aminte ce am fost și ce sunt ?”.
În seara zilei de 5 mai 1821, Napoleon e auzit murmurând ultimele sale cuvinte … „France - tete d-armee” …, apoi își dădu obștescul sfârșit. După patru zile, în prezența soldaților din garnizoană, a însoțitorilor, a funcționarilor în frunte cu guvernatorul și a aproape întregii populații a insulei Sf. Elena, avu loc înmormântarea. Bubuitul tunurilor engleze i-au dat ultimul onor. Timp de 19 ani rămășițele sale pământești au rămas pe insulă, abia în 1840 englezii au acceptat ca ele să fie aduse în Franța, unde, cu onoruri militare au fost depuse la 15 decembrie într-un spațiu special amenajat în interiorul construcției Domul Invalizilor.
Așadar, „cinstite și iubite cetitoriule”, de cumva ai treabă pe la Paris, ori ești pe acolo într-o excursie, zăbovește puțin și în complexul muzeal Domul Invalizilor, mai ales la etajul unu, pentru că de la un balcon rotund poți să vezi sarcofagul de porfir roșu ce adăpostește rămășițele pământești ale celui ce a fost socotit „Alexandru, Hanibal, Cezar și Cromwell în aceeași persoană”, „cel mai puternic suflu de viață care a însuflețit vreodată ființa umană” – NAPOLEON BONAPARTE.

Prof. Rus Augustin