Vremuri și… oameni

   „Iar nu sunt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”.  Așa cugeta cu peste patru secole în urmă cronicarul Miron Costin (1633-1691), iar trecerea anilor i-au dat dreptate. Dar, așa cum erau ei, sub vremi, oamenii au trecut prin multe situații, unele mai complicate, altele mai ușoare, altele mai amuzante, etc.

   Iată câteva exemple –

1. Purtarea ciorapilor   …   până în sec. XVI nu s-au purtat în Europa decât ciorapi de lână sau postav. Printre primii care au purtat ciorapi de mătase a fost regele Angliei Henric al VIII-lea (1509-1547) deoarece îi primise în dar de la un principe spaniol. Femeile de la curtea regală engleză au purtat ciorapi de postav, până ce regine Elisabeta, fiica lui Henric al VIII-lea, a introdus moda ciorapilor de mătase.  Orașul Troyes din Franța a devenit cel mai important centru pentru producerea lor.
2. Batistuța   …   Până în sec. XVIII batistele aveau diferite forme (rotunde, ovale, în trei colțuri, etc.) Regina Maria Antoaneta a ajuns la concluzia că cea mai practică s-a dovedit batista de formă pătrată. De aceea regele Ludovic al XVI-lea a emis un decret regal care prevedea că toate batistele confecționat în regat trebuie croite astfel ca lungimea lor să fie tot atât de mare ca și lățimea   …
3. La început   …   Scriitorul Bernard Schaw (1856-1950) participa la un bal unde erau mulți diplomați străini cu soțiile lor. La un moment dat, scriitorul este invitat la dans de soția unui diplomat. Degeaba încearcă el să-i explice doamnei că nu cunoaște nici un dans modern, până la urmă cedează și se prinde în dans alături de cea care l-a invitat. La sfârșitul lui, aceasta îi spune   …   „Domnule Shaw, știți să dansați destul de bine, doar că vă lipsește siguranța la condus !”. Răspunsul scriitorului   …   „Dansul e că și călăria, la început trebuie să mergi unde te duce calul !”   …
4. Transformare   …   Impunătorul edificiu Domul Invalizilor din Paris, ridicat în timpul domniei regelui Franței Ludovic al XV-lea (1710-1774) , a fost destinat inițial să adăpostească ofițeri și soldați invalizi de război, sau care îmbătrânind în serviciu, nu mai sunt în stare să muncească. Napoleon Bonaparte a transformat edificiul în Panteonul gloriilor militare ale Franței. Aici, au fost depuse, la 15 decembrie 1840 rămășițele pământești ale lui Napoleon, care au fost aduse din Insula Sfânta Elena, unde el a murit la 5 mai 1821.
5. Un urmaș al marelui Voltaire   …   Un strănepot al acestuia și-a trăit viața în satul Stanciova din Banat, unde tatăl său avea pământ. În actul de naștere a fost trecut Volter, ca să fie mai ușor de pronunțat. Urmașul marelui filozof și gânditor iluminist francez era mulțumit de viața pe care o ducea aici, ca simplu țăran. Supărarea sa era că toți copii lui, în număr de șapte, erau fete, așa că gloriosul nume al înaintașului său, se va stinge odată cu el.
6. Scurt și concis   …   Președintele S.U.A  Abraham Lincoln (1809-1865), la o întâlnire cu alegătorii spunea   …   „Prieteni !, sunt Abraham Lincoln, mi-am pus candidatura la președinție. Cred în Banca Statelor Unite. Cred în tariful vamal protecționist. Cred în ameliorarea situației statului. Sunt contra sclavajului. Aflând aceste lucruri, dacă mă veți vota vă rămân obligat, dacă nu   … nu face nimic !”.
7. Scrisoare scumpă   …   La o licitație organizată la Paris se licitează o scrisoare a lui Napoleon Bonaparte, datată „cartierul general al armatei franceze la Milano, din 29 floral, ora două după-amiază, anul patru al Republicii franceze, una și indivizibilă”. Epistola e scrisă pe o coală de hârtie imprimată cu numele Bonaparte, general-șef al armatei din Italia. După o aprigă licitație, această scrisoare-document este adjudecată pentru suma de   …   68.000 franci !.

                                Prof.  Rus  Augustin