Academicianul Mircea Ion Savul (1895 – 1964) – 130 ani de la naștere

În „Arhiva Someșană” nr.23 din 1938, Anton Coșbuc publică „O scrisoare din 1843 a fătului Larion Savu din Leșu către fiul său Alexandru din Ieși”

            Înainte de conținutul scrisorii, avem un preambul al cărturarului Anton Coșbuc, pe care îl citez:  „Fătul Larion Savu, din neamul vechi și vrednic al Gălăneștilor din Leșu, a avut un fiu cu numele Alexandru, care a învățat la Institutul Militar din Năsăud. După ce a servit câtva timp ca feldwebel (sergent) în Regimentul 2 grăniceresc, a fost detașat la Agenția austriacă din Iași, unde rând pe rând a fost înaintat până la gradul de locotenent. Un fiu al lui Alexandru Savu, cu numele Anton, a fost inginer al orașului Iași. Din fii lui am avut bucuria să cunosc pe dl Mircea Savu, profesor la Facultatea de Științe din Iași. D-sa a avut bunăvoința să-mi predea o scrisoare a bătrânului făt din Leșu, scrisă cu cirilice, se pare de mâna preotului Anton Mălai, nașul de căsătorie al lui Alexandru Savu.

            Scrisoarea este nu numai un interesant document de psihologie țărănească, ci și o dovadă de vrednicie pentru locotenentul Alexandru Savu, care a ținut legături continue cu familia și satul său de naștere. El a donat bisericii din Leșu în 1842 un chivot și o carte de predici”.

            În cotidianul „Răsunetul” nr. 6864 – 11 martie 2015, suplimentul „Curierul Năsăudean”, găsim un articol scris de către prof. univ. dr. Ironim Marțian, cu titlul: Alt academician din ținutul nostru: Mircea Ion Savul (1895 – 1964), având bunic și străbunici din Leșu, urmat de o mică istorie a comunei Leșu, a bisericii și preoților din Leșu, după care scrie despre academicianul Mircea Ion Savul, citez din articolul mai sus menționat: „Alexandru Savu și Ecaterina au avut trei fii: Anton, fost inginer al Iașului, Frederica și Elena. Anton este tatăl viitorului academician Mircea Ion Savul, așadar cu bunic și străbunici din Leșu (Bistrița-Năsăud). A copilărit în Capitala Moldovei, unde și parcurge Școala primară, iar în continuare, treapta secundară de instrucție școlară la Liceul Național. Cu Bacalaureatul susținut în anul 1913. Urmează cursurile Facultății de Științe – Secția Chimie a Universității din Iași,obținând Licența la 1918.

            În perioada 1919 – 1927 este asistent universitar în cadrul Laboratorului de Mineralogie al facultății absolvite; în anul 1924 își susține doctoratul în Științe – specialitatea Geologie. După studii în Franța, la Nancy, ca bursier al acestei țări, devine șef de lucrări (1927 – 1929) și conferențiar universitar (1929 – 1937) la Universitatea din București,în paralel fiind numit geolog la Institutul Geologic al României. Revine la Iași ca profesor universitar la Catedra de Cristalografie, Mineralogie și Petrografie a Facultății de Științe, curând șef de catedră, discipline pe care le va preda între anii 1937 și 1964.

            Inițiază pentru prima dată în România cercetări în domeniile Geochimiei, Analizei petrologice structurale și Geotermometriei … Sub aspect geotermometric a studiat variația temperaturii cu adâncimea straturilor scoarței pământului. În cei 45 de ani de activitate didactică și științifică, Mircea Ion Savul a publicat 116 lucrări originale, a întreținut relații științifice și de prietenie cu peste 100 de specialiști din țară și străinătate … Prin urmare, o figură proeminentă a învățământului și cercetării geologice și geochimice românești, chiar întemeietor al geochimiei și creator de școală românească în acest domeniu, Mircea Ion Savul  și-a văzut răsplătită munca științifică prin alegerea sa ca Membru titular al Academiei de Științe din România (3 iunie 1941), este Laureat al Premiului de Stat(1951); la 2 iulie 1955 devine Membru corespondent, iar la 21 martie este ales Membru titular al Academiei Române. Se stinge din viață în 13 mai 1964, după o grea suferință, la Spitalul „Elias” din București, dar a fost înmormântat, după propria-i dorință, la cimitirul „Eternitatea” din Iași.

            Cu identificarea lui Mircea Ion Savul, numărul academicienilor din jud. Bistrița-Năsăud crește la 34. Ar fi de neînțeles să nu ni-l revendicăm, fiind obârșia lui năsăudeană. El însuși se considera ca atare, ceea ce l-a determinat să pună la dispoziția urmașilor un valoros material arhivistic, deținut de familia sa ieșeană, constituind Fondul „Acad. Mircea Ion Savul”, datorită vredniciei altui iubitor de cultură, originar din Leșu, Anton Coșbuc (1904 – 1971), strănepotul Poetului George Coșbuc”.

            Sunt și eu în asentimentul domnului prof. univ. dr. Ironim Marțian să ni-l revendicăm!

                                                                                              Valer Petrehuș