O sărbătoare a culturii la Leșu

„Locul numit <<La poarta Leșului>> se găsește chiar în mejda dintre cele două sate: Leșu și Poiana. Mejda este marcată de un gard sau <<rude>> cum spun cei din partea locului, pentru a împiedica trecerea vitelor din imașul leșenilor în țarina Poienarilor. Cum însă drumul de car numit <<Calea Leșului>> ce trece pe aici nu putea fi închis cu gard, s'a făcut după întroducerea izlazurilor o poartă de lemn care stă și astăzi și care s'a numit a Leșului, fiind așezată pe Calea Leșului.”

Anton Coșbuc (1920-1971) – Obârșia satului Leșu

(Arhiva Someșană nr. 16 -1932)

După aproape un secol de când strănepotul lui George Coșbuc, profesorul și marele om de cultură al acestor meleaguri, Anton Coșbuc, a scris aceste rânduri, câțiva scriitori năsăudeni am ajuns aici cu gândul de a pune încă o cărămidă la temelia zestrei culturale a acestui ținut de basm. De data aceasta nu am mai întâlnit „mejda” de la Poarta Leșului și nici acea poartă de lemn așezată pe Calea Leșului.

Nu suntem niciunul la prima „aventură” culturală la Leșu. Cum treci podul de peste Valea Ilvei și pășești pe cea a Leșului, deși ai mai fost de câteva ori, te încearcă din nou noianul de întrebări pe care și le-a pus cândva, nu tare demult, doar pe la 1952, marele muzicolog Tudor Jarda, când, însoțit de alți doi cercetători: Sigismund Toduţă şi Dariu Pop, au sosit la Leșu cu gândul de a descoperi talentele leșenilor. Atât a fost de suprins de ce oameni talentați și valori unice a găsit aici, căci ani de zile nu s-a putut dezlipi de aceste locuri sau a devenit navetist între Cluj și Leșu. Știind la ce posibilități și performanțe tehnologice s-a ajuns în timpurile noastre, te înfioară gândul cum a reușit maestrul Jarda ca în numai câțiva ani să ridice Leșu pe piedestalul culturii tradiționale românești; un cor pe patru voci din 60 de persoane, cor care în scurt timp câștiga toate concursurile de profil din țară, apoi, pornind de la ideea inedită a compozitorului de a acompania interpretarea corală cu fluierul, și mai apoi să se ajungă la formația de trișcași din Leșu. Și de aici, la apariția Festivalului „Rapsodia Trișcașilor” nu a fost decât un pas... Un pas, dar l-aș denumi un „salt uriaș” pentru perpetuarea tradiției culturale românești.

Și cuprinși de nostalgia timpurilor trecute, mica noastră caravană denumită „Cu cartea pe roți”, denumire dată de președintele Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor, Ioan Mititean, oprim în dreptul bustului ce dă viață amintirii compozitorului TUDOR JARDA (1922-2007). Bustul se află amplasat lângă intrarea în Căminul Cultural din Leșu, despre care am aflat că peste doi ani va sărbători centenarul și că poartă numele unui erou leșan, locotenent George Pop, căzut într-un război care nu era al lui, ca de altfel mulți alți eroi români, în războiul austro–italian, în 1866, la Custozza. Fără să minimalizăm meritele militare și chiar pe cele culturale în care s-a implicat, numele acestuia era potrivit să apară pe frontismiciul școlii în care a învățat, sau altă instituție din localitate, sau din arealul Ținutului Grăniceresc năsăudean, ca fost ofițer și erou al „Regimentului II de Graniță”. Poate se va reanaliza recunoașterea valorilor istoriei locurilor. Cei cu care am discutat și cu această ocazie, și cu altele anterioare, spun că cel mai potrivit ar fi ca acest cămin cultural să poarte numele compozitorului Tudor Jarda...

Întâlnirea de suflet și de recunoaștere a valorilor culturale leșene are loc doar cu două zile înainte de Anul Nou 2026. Animatorul și organizatorul acestui eveniment este omul care se zbate poate cel mai mult pentru menținerea și promovarea culturii tradiționale leșene, juristul Valer Petrehuș. Ține neapărat ca această activitate denumită „PAGINI DIN CULTURA LEȘULUI” să poarte și un motto cu rezonanță sufletească: „Niciodată nu-i târziu să ne respectăm trecutul, prezentul și să pregătim viitorul”... Și nu poți să nu-i dai dreptate când îl vezi cu câtă „ardoare tinerească” se zbate pentru aceste deziderate.

Realizatorul și totodată moderatorul evenimentului, Valer Petrehuș, a conceput un program vast și diversificat, la fel ca și cultura diversificată a Leșului, și care s-a desfășurat ceva mai mult de trei ore.

Prezent ca întotdeauna la astfel de evenimente, primarul localității Leșu, Ioan Pop, a întâmpinat oaspeții și iubitorii de cultură din localitate cu prezența sa agreabilă și un cuvânt de deschidere bazat atât pe realizările culturii leșene, și pe viitoarele proiecte culturale pe care cu siguranță le va realiza. Și nici nu trebuie să facă eforturi prea mari pentru a se îndeplini aceste deziderate, când este înconjurat de oameni cu mare dăruire și aplecare spre actul cultural format din cadre didactice, tineri și nelipsiții pensionari, fie scriitori, sau păstrători ai tezaurului cultural local.

Realizatorul Valer Petrehuș a schimbat tiparul acestor activități și a început cu câteva momente înălțătoare de destindere și sensibilitate sufletească susținute de doamna cântecului bistrițean, Cornelia Ardelean Archiudean și soțul dumneaei, col. (r) Florentin Archiudean. Recitatul de colinde autentice aduse de la Ocnița și din zona de câmpie a județului a făcut să simțim încă vie plutind asupra noastră pacea și liniștea sufletească coborâtă peste lume odată cu vestea Nașterii Pruncului Iisus. Soții Archiudean sunt nelipsiți de la orice activitate a „Asociației Culturale - Poșta Năsăudeană”  încă de la înființarea acesteia, societate patronată de omul de cultură Valer Petrehuș. Nu am putut părăsi sfera colindelor fără să o urmărim cu mai multe piese interpretate și prin acompaniament la chitară pe Luana Burduhos, o prezență îndrăgită de publicul de toate vârstele, și care, după excelentele apariții din ultimii ani, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Recitalurile celor prezentați s-au intercalat în mod fericit de mai multe ori printre temele culturale prezentate.

Rând pe rând, printre minunatele colinzi, ies ca prin farmec amintirile despre oamenii locului și faptele acestora.

Cea dintâi jertfă pe care o putem face înaintașilor ar fi să ne amintim de numele lor, iar pasul următor, ce poate fi făcut aproape fără niciun efort, poate fi evocarea acestora, iar răsplata pentru aceste lucruri de multe ori neînsemnate este mândria dobândită că suntem urmașii cuiva care nu a trăit degeaba.

În acest fel am aflat că leșenii de azi sunt mândri că din neamul Gălăneștilor din Leșu, acum aproape două sute de ani, mai precis fiul fătului Larion Savu din acest neam, a plecat la Iași ca militar detașat din Regimentul II de Graniță. Familia acestuia de la Iași a dat mai apoi unul dintre academicienii României, Mircea Ioan Savu, de la a cărui naștere se împlinesc 130 de ani. Nu știu dacă cei din Iași se mândresc cu acest nume, dar leșenii sunt mândri că nepotul fătului de la ei din sat a fost academician și doctor în geologie, profesor universitar și cercetător în domeniul geochimiei. Despre Academicianul Mircea Ioan Savu a vorbit prof. Iulia Antonia Bodea folosind mai multe documente, mai întâi din „Arhiva Someșană” nr. 23 din 1938, când Anton Coșbuc publică „O scrisoare din 1843 a fătului Larion Savu din Leșu către fiul său Alexandru din Ieși”, document ce conține întreaga istorie a familiei Savu începând cu fătul din Leșu și până la strănepotul acestuia, academicianul Mircea Ioan Savu din Iași. Alte documente de valoare menționate sunt cele prezentate de către prof. univ. dr. Ironim Marțian, în „Răsunetul” nr. 6864 – 11 martie 2015, suplimentul „Curierul Năsăudean”.

            Următoarea pagină de istorie culturală a comunei Leșu, prezentată de jr. Valer Petrehuș are titlul „98 de ani de la înființarea Căminului Cultural Leșu „Lt. George Pop” și a Bibliotecii din comuna Leșu.  Redăm câteva date expuse de Valer Petrehuș în prezentarea sa: Căminul cultural din Leșu a luat ființă în toamna anului 1927, cu stăruința unor intelectuali și plugari cu tragere de inimă pentru carte. Prin bunăvoința lor, 42 de inși, câți erau, s-au acoperit cheltuielile începutului: un dulap pentru cele 225 de cărți cumpărate din venitul petrecerilor poporale organizate de către elevii de liceu și „teatraliștii” țărani din sat între anii 1921 – 1927 și câte un abonament la Libertatea Părintelui Moț și Unirea Poporului de la Blaj. Căminul și biblioteca au fost instalate într-o clădire a primăriei (o parte din fostul local al cooperativei sătești) fără nicio formalitate în seara zilei de 18 Octombrie 1927. Un an mai târziu, Căminul a fost afiliat Fundației Culturale „Principele Carol” din București. Inițiativa de înființare a Căminului Cultural au avut-o studenții: Anton Coșbuc, Dănilă Pop și Alexiu.

Existența și activitățile Căminului Cultural și a Bibliotecii dau prilejul continuării șirului de activități culturale ale Leșului. Astfel, în anul 2026 se preconizează „Sărbătorirea a 90 de ani de la primul congres al căminelor culturale din jud. Năsăud, care a avut loc la Leșu între 11–14 septembrie 1936”. O altă activitate a noului an va fi: „Despre baronul Alexandru Misiuga - inițiatorul Rapsodiei Trișcașilor (1968)” și nu în ultimul rând „Comemorarea a 160 de ani de la moartea locotenentului George Pop, eroul de la Custozza (24 iunie 1866). Născut la 16 aprilie 1833, decedat la 24 iunie 1866”. Nici anul 2027 nu va fi mai prejos în asemenea evenimente: Atunci se împlinesc „100 de ani de la înființarea Căminului Cultural locotenent George Pop și a bibliotecii din Leșu (18 oct. 1927 – 2027)” și „120 de ani de când a fost jucată prima piesă de teatru în loc. Leșu, la 1907, „Ruga de la Chizătău” scrisă de Iosif Vulcan”.

 După un alt moment din recitalul de colinde susținut de Cornelia Ardelean Archiudean, col. (r) Florentin Archiudean și Luana Burduhos, vine la Leșu cu o prezentare de excepție Emilia Bumb Ometiță – șefa Serviciului Cultură Tradițională și Multimedia de la Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud. Domnia sa a venit la acest eveniment cultural însoțită de alți doi colegi din domeniul cultural, Ioan Simionca și Alina Predescu, nepoata regretatei interprete Valeria Peter Predescu. A adus în fața leșenilor câteva exemplare din „Catalogul meșterilor populari din județul Bistrița-Năsăud – vol. I”, o lucrare de înaltă ținută, atât editorială, cât și a conținutului valoric. „Acest volum este unic, pentru că se pare că în România nu mai există un catalog al Meşterilor Populari în care să fie adunați împreună şi meşteri populari care nu mai sunt, dar care au reprezentat simboluri în domeniile meşteșugăreşti în care şi-au desfăşurat activitatea şi venind încoace către noi, până în actualitate, meşteri populari care lucrează şi care îşi păstrează în satele dumnealor statutul de meşter popular cu mare cinste şi reprezintă acele comunităţi la târgurile şi expoziţiile judeţene sau naţionale”. În paginile acestui catalog se regăsesc și meșteri populari din Leșu, cum este și Ioana Cotuț - țesătoare, prezentă la acest eveniment și care este în vederea următoarelor propuneri pentru primirea în galeria numită „Tezaur uman viu”. Mai sunt menționați și meșteri sau artiști dispăruți, cum este și leșanul Valer Gălan – pictură naivă, ale cărui lucrări fac obiectul expoziției prezente în această sală a Căminului Cultural. „Valer Galan a reuşit să se impună în plan naţional, în domenul picturii naive şi a fost laureat naţional cu foarte multe premii. Tablourile dumnealui se numără în colecţii judeţene, dar şi naţionale, şi în cadrul unor muzee există tablouri semnate de Valer Galan... Şi în continuare, Catalogul meșterilor populari rămâne deschis celor care activează aici, în comuna Leșu, pentru următorul volum, pentru că activitatea noastră nu s-a încheiat, vom merge, sperăm, şi cu volumul 2 şi acolo vom încerca să ilustrăm şi alte materiale cu meşterii noştri valoroşi, oameni care, repet, fac atâta cinste, iar aceste publicaţii, cum se întâmplă să fie şi revista ilustrată, pe care am primit-o, Glasul Armadiei, care în acest număr suplimentar, pune în lumină cultura Leșuului. Sunt documente despre timp, despre literatură, despre cultură populară, despre artă, sunt elemente de patrimoniu. Ele rămân, înving trecerea”.

Apar și recomandările lui Valer Petrehuș pentru volumul II al Catalogului meșterilor populari și o prezintă pe creatoarea populară Rodica Rauș, prezentă aici cu o mică expoziție de lucrări decorative, începând de la păpuși stilizate cu motive populare și ajungând la modele de țesături – cusături inedite. La fel este prezentat și meșterul popular Ioan Marica. În programul inițial al evenimentului cultural a fost programat și un moment special în memoria lui Alexandru Misiuga, cel care a organizat în premieră în anul 1968 „Rapsodia Trișcașilor”, dar greul activității l-a dus Tudor Jarda care, pe lângă nemaipomenitul cor, a pus bazele și formației de trișcași. Și aici Valer Perehuș dă citire la două scrisori din 2006 cu o extraordinară încărcătură sentimentală și emoțională, scrisori din corespondența cu Alexandru Misiuga. Ar merita cu prisosință să fie republicate pentru aducerea-aminte a unor evenimente peste care s-a așternut prea repede praful uitării, deși s-au petrecut doar în ultima parte a secolului trecut... Ce repede pronunțăm cuvântul „secolul trecut”!

Următorul pion al culturii leșene actuale, nimeni altul decât directorul școlii din Leșu, Cristian Rareș Rauș, ne asigură că bogata istorie culturală a Leșului trebuie și este continuată permanent și în cadrul activităților școlilor din localitate. Enumeră câteva dintre activitățile recente printre care participarea la Festivalul Colindelor de Crăciun organizat la Năsăud de Protopopiatul Ortodox Năsăud, apoi, participarea la Festivalul Obiceiuri și tradiții de Crăciun organizat la Ilva Mare, unde a obținut locul I. Rând pe rând sunt enumerate și alte activități care au adus rezultate deosebite școlilor din comuna Leșu.

Urmează să intre pe scenă și activitatea literară. De la Filiala Năsăud a Ligii Scriitorilor sunt prezenți Ioan Mititean – președintele Filialei, scriitoarea Lucreția Mititean, Macedon Tofeni – redactorul șef al revistei literare Glasul Armadiei și scriitorii leșeni Ioana Lăpușneanu și Macedon Suciu.

Președintele filialei, Ioan Mititean, face mai întâi un amplu periplu prin scurta și generoasa istorie a activităților literare desfășurate la Leșu cu scriitorii locului. Evocă amintiri de la nenumăratele întâlniri de la Cenaclul literar Anton Coșbuc, întâlniri cu scriitoarele Elisabeta Lușcan, Veronica Orșoheian și eforturile acesteia de a participa la activități venind tocmai de la Alba Iulia, și apoi Ioana Precup, la ale cărei lansări de carte de la Oradea a fost onorată și cu prezența scriitorilor colegi năsăudeni. Președintele Ioan Mititian prezintă mai multe cărți scrise de domnia sa, unele în colaborare cu soția, Lucreția Mititean, cărți despre viața culturală a Văii Ilvelor, multe dintre ele referindu-se și la activitatea din Leșu. Astfel, răsfoiește cărțile „Valea Ilvelor – izvor de spiritualitate românească”, „De Crăciun pe Valea Ilvelor – Festival ilvan de colinde și obiceiuri de iarnă - 25 (vol. În vârful peniței nr. 25)” sau „Valori de altădată”. Din ultima carte aflată la tipar „Mozaic cultural năsăudean (vol. În vârful peniței nr. 35)”  sunt prezentate capitolele referitoare la activitățile culturale de pe Valea Ilvelor.

Urmează un moment de mare încărcătură emoțională pentru scriitorul Macedon Suciu, când, în fața consătenilor, primește din partea președintelui filialei, Ioan Mititean, legitimația de membru al Ligii Scriitorilor. Apoi, președintele Ioan Mititean face o scurtă prezentare a ultimei cărți a scriitorului leșan: „Leșu, amintiri de neuitat”, care a apărut recent la Editura PIM din Iași, cu o prefață scrisă de prof. Ioan Seni. Cartea cuprinde o diversitate de informații despre evenimente trecute și mai recente din viața satului, evocări ale unor personalități care și-au adus contribuția la zestrea culturală a satului, amintiri și descrieri nostalgice despre trecut și oameni dragi care au dispărut. „Suciu Macedon își aduce aminte de copilărie, de prietenii săi de joacă. Și enumeră aici ce jocuri aveau, cu cine se juca. Își aduce aminte de vecini, își aduce aminte de dealurile din împrejurimi, de Dealul Moldoveanului, își aduce aminte de Arșița Blidarului, de Costa și Lunga Zimbrului. Ia uitați ce denumiri frumoase și care cred că pe toți vă încântă. Apoi, în capitolul oamenii de seamă ai comunei Leșu! Uite, personalități care s-au ridicat de aici! ... Uitați ce spune pe ultima copertă: Suntem suma tuturor experiențelor, deciziilor, acțiunilor întreprinse până în momentul de față. Suntem suma tuturor sentimentelor, trăirilor, emoțiilor trăite alături de oamenii care la un moment dat au existat în viața noastră. Suntem suma tuturor momentelor trăite prin toate locurile prin care pașii noștri au pășit la un moment dat. Suntem suma tuturor amintirilor frumoase pe care le vom purta mereu în sufletul lor. Fiecare amintire își are locul ei și din fiecare dată când pășim în acel loc ne încearcă o emoție diferită din fiecare dată. O parte din noi rămâne din fiecare loc în care am fost fericiți, în care am zâmbit, în care am iubit. Acesta este Macedon Suciu.”

Sub greutatea emoțiilor, Macedon Suciu își regăsește puterea de a recita una dintre ultimele sale poezii, din care redăm ultima strofă:

„Și chiar de pașii mei vor obosi,

Sub ceruri străine, vremelnic trecător,

Eu știu: în Leșu voi mai dăinui —

Prin dor, prin nume, prin pământ și dor.”

Rolul de a prezenta scriitorii Leșului, cei care sunt membri ai Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor, a revenit subsemnatului - Macedon Tofeni, în calitate de redactor șef al revistei literare „GLASUL ARMADIEI”. În întâmpinarea acestui eveniment am editat un supliment al revistei ce cuprinde creațiile literare ale scriitorilor Ioana Lăpușneanu, Elisabeta Lușcan, Ioana Precup și Macedon Suciu care au fost publicate în cele 12 apariții trimestriale ale revistei din ultimii trei ani. Revista–supliment a fost tipărită în 20 de exemplare, special pentru această ocazie. Pe lângă paginile de poezie ale scriitorilor amintiți, revista mai cuprinde și cronici ale evenimentelor de la Leșu la care am participat; ședințe ale Cenaclului literar „Anton Coșbuc” sau ale Societății Culturale „Poșta Năsăudeană”. Cea mai potrivită exemplificare a conținutului revistei mi s-a părut a fi invitația de a recita o poezie din creația proprie, adresată poetei Ioana Lăpușneanu. A ales o poezie cu un puternic fior patriotic, pornind de la ceva foarte simplu... Ce poate fi mai sensibil și nevinovat decât: ... „Un bob de grâu aminte”...

... „Nu vreau să vând și nici să străinez, un bob de grâu aminte,

Vreau să păstrez grânarul viu, cum au făcut strămoșii înainte,

Să-i las nepoatei mele moștenire sămânța ce va prinde rod,

Să știe că românul poartă-n suflet glia, doina și obiceiuri sfinte.”...

Doamna Lucreția Mititean completează aspectele referitoare la tradiții și la cei enumerați pentru viitorul volum al Catalogului meșterilor populari, insistând asupra păstrării și conservării obiceiurilor și tradițiilor meșteșugurilor aflate, din păcate, pe cale de dispariție, amintind și de eforturile domniei sale de a consemna aceste acte culturale în cărțile pe care le-a scris: „Atelierul Fanteziei”, „Portrete de meseriași năsăudeni” sau „Meseriași și talente năsăudene”. Tot doamna Lucreția ne mai face o surpriză deosebită. Cu câteva zile mai înainte de acest eveniment, a primit de la Oradea, de la Ioana Precup, o poezie din care am ales câteva versuri: „Satul meu” „Satul meu, sat de baladă / E la poala Heniului / Un pârâu curge la vale / Cântând prin mijlocul lui. // Casele sunt cu pridvor / Și cu porți din lemn cu flori / Lângă drum e un izvor / Pentru orice trecător...”

Și, ajunși la final, nu se putea încheia această activitate fără un ultim grup de colinde ale invitaților noștri, iar apoi cei doi preoți: pr. Viorel Mariș și pr. Mircea Suciu au vorbit despre importanța sărbătorilor de iarnă în viața creștină și au rostit cuvinte de binecuvântare pentru cei care se sacrifică pentru cultură și pentru păstrarea tradițiilor, parte a spiritualității noastre creștinești.

Se cuvine să aducem mulțumiri deosebite vestiților colindători Cornelia Ardelean Archiudean, col. (r) Florentin Archiudean și Luana Burduhos, precum și celorlalți oaspeți de seamă Emilia Bumb Ometiță și colegilor de la Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.

Domnului primar Ioan Pop și minunatului om de cultură Valer Petrehuș, pe lângă mulțumiri, suntem obligați să le adresăm și felicitările cuvenite pentru realizarea evenimentului de excepție „dintr-o localitate a anului 2026 cât centrul Lumii - Leșu” cum cu umorul care-l caracterizează a denumit-o dl. col. (r) Florentin Archiudean într-un articol care prefațează această relatare.

Macedon Tofeni

Redactor șef revista „GLASUL ARMADIEI”