O SĂRSĂNUŢĂ MERITORIE

,,Sărsănuţa cu scrisori” se intitulează volumul îngrijit de Veronica Oşorheian, apărut în acest an la Editura Napoca Star din Cluj-Napoca, 287 de pagini, prefaţat de cerc. şt. dr. Gabriela Mircea, lector, cerc. pr. Mircea Prahase de la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. De fapt acest volum inedit în felul său cuprinde corespondenţa soldatului Toma Artene din Leşu pentru perioada 27.01.1942-24.09.1942, în total un număr de 53 de scrisori. Soldatul Toma Artene a fost mobilizat în armata ungară de ocupaţie a Ardealului de Nord, răpit prin dictatul fascist de la Viena, din 30 august 1940, alături de alte mii şi zeci de mii de români. Cifra lor nu se cunoaşte cu precizie, unii istorici o estimează la circa 180.000 de români, alţii la peste 200.000 de români încorporaţi în armata ungară, mulţi dintre ei fiind incluşi în efectivele de peste 120.000 de oameni ale Armatei 2 ungare, care a luptat împotriva URSS până în Cotul Donului şi înapoi, armată ce a fost decimată în regiunea Doneţului în proporţie de peste 80%.

Din scrisorile soldatului Toma Artene reiese în linii mari drumul parcurs de acesta în mai puţin de un an de zile; Szolnok (scrisoarea din 02.02.1942), Debreţin (scrisoarea din 10.02.1942), Niregyháza (scrisoare din 26.04.1942), Dunakeszi (scrisoarea din 02.05.1942), Budapesta (scrisoarea din 20.02.1942), Briansk (scrisoarea din 06.08.1942), undeva pe lângă Kursk, Orel... etc.... apoi pe la Ploieşti, Monor, Sărăţel ş.a. Scrisorile sale sunt de o valoare istorică şi etnografică deosebită, deoarece din ele aflăm numele a 58 de bărbaţi din Leşu, încorporaţi în armata ungară cu o precizie aproape de 100% la 100% în dreptul fiecăruia dintre ei fiind scrisă data mobilizării (concentrării), ceea ce reprezintă o bogată sursă istorică pentru reîmbogăţirea monografiei comunei Leşu, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Din cele 53 de scrisori, un număr de 45 sunt adresate soţiei sale, Maria Artene, alte 2 la doi prieteni de ai săi, Grigoriţă şi Ştefănucă, 6 la socri şi părinţi. Unele scrisori sunt comune. În corespondenţa soldatului Artene Toma se găsesc şi un număr de 39 de scrisori primite de la soţia sa (36), iar în unele scriu şi cumnaţii Ştefan şi Grigore Avram şi socrii (3). Ele se referă la perioada 06.02.1942 până la 24 septembrie 1942. Unele scrisori sunt comune, adică scrise de soţie, cumnaţi şi socri. Din acestea aflăm starea de spirit a leşenilor, care sunt împotriva războiului, dorinţa de a se terrmina o dată pentru ca bărbaţii să se întoarcă acasă, să lucreze pământul, iar copiii se descurcă greu cu mâncarea şi hăinuţele.

În capitolul III sunt 8 scrisori adresate de soldatul Artene Toma unor apropiaţi ai săi din Leşu, iar în capitolul IV sunt incluse 47 de scrisori primite de soldatul Artene Toma de la apropiaţii săi din Leşu: Ştefan, Nicolae şi Grigore Avram, Maria Savu, tatăl său şi mama Ana, Ioan Avram George Băloi, finii Ioilă şi Măriuca Persecă ş.a. Aşadar, în total 147 de scrisori, care fac ca acest volum să fie foarte meritoriu, deoarece în el găsim multe elemente despre psihologia războiului, frica de moarte, starea de spirit a celor rămaşi în Leşu, atitudinea ofiţerilor şi subofiţerilor unguri care-i suspectau pe români, nu aveau în ei încredere, îi ţineau la distanţă.

Deşi ,,ortografia celor care au purtat corespondenţa este precară, dar conţinutul scrisorilor este deosebit de bogat, cu multe detalii – explicate printr-o dorinţă extraordinară de comunicare, despre aproape tot ce se întâmplă în sat sau în locurile îndepărtate prin care i-a purtat soarta pe cei plecaţi de acasă.” (cf. Dr. Gabriela Mircea).

Lucrarea este întregită cu 4 anexe şi un album de fotografii, 27 la număr, cu un glosar de cuvinte, locuţiuni şi expresii regionale, indice de nume, ceea ce îi conferă un caracter documentar şi ştiinţific pe măsură. Pentru această întreprindere migăloasă şi alte 5 cărţi dedicate leşenilor şi spaţiului transilvan, la Rapsodia trişcaşilor din acest an, doamnei Veronica Oşorheian i-a fost acordat titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE al comunei Leşu. Sincere felicitări!