Prof. Vasile Găurean: Lăsați deschise porțile bucuriei!

Totdeauna, prima jumătate a unui an, șase luni în care poposim ca într-un nou continent, are o succesiune de stări  ce cuprinde cvasi întregul registru de  simțăminte omenești.

          După ce am intrat sărbătorește pe tărâmul lui  2026, ca niște biruitori (să nu spun „cuceritori”), a urmat un interludiu temporal de liniștire, pacific, iar succedant acestuia, după circa două luni, am intrat într-un timp  al  postului, meditației și întristării, cu o coborâre tot mai profundă pe treptele reci ale timpului, până în Săptămâna Patimilor.

                   La finele acesteia, din negura celei mai adânci întristări, a compasiunii empatice și participative a izbucnit triumfătoare și nestăvilită, bucuria Învierii Împăratului și Dumnezeului nostru IISUS HRISTOS.

                   Ca dintr-o supernovă a inimilor, lumina acestei izbânzi s-a revărsat continuu, fără zăgazuri, cu aceeași intensitate și în succedanta săptămână a Luminii Învierii.

          Învățătura noastră de credință ne îndeamnă să păstrăm nealterată lumina acestei bucurii încă multă vreme, spre Înălțare și la Cincizecime. Să ne luptăm cu  tentația interioară de a ne întoarce  la vechile noastre habitudini, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

          Îngrijorările serviciului, guvernării, strâmtorările financiare, incertitudinile sentimentale vor să ne asalteze iar, voind să ne alunge bucuria Paștelor, a transformării lumii, când „toate s-au umplut de lumină”.

          Nădejdea vieții veșnice, a unui viitor în care nu vor mai fi grijile acestui veac tulburat, nu ar trebui să ne părăsească.

          Să spunem fără a obosi prietenilor și celor întristați sau reci, până la Înălțare: „HRISTOS a înviat din morți”; „Bucurați-vă și iarăși zic, bucurați-vă, căci a înviat HRISTOS”- ne spune dumnezeiescul Apostol Pavel.

          Sfântul Serafim de Sarov le zicea  monahilor îngândurați: „Nu fi supărat, frate! A înviat HRISTOS. Toate se vor rezolva. Bucură-te cu bucurie sfântă.”

                   Poate ai probleme financiare ori sănătatea cuiva este „în pioneze”, poate ai o dezamăgire sau probleme sentimentale, copiii tăi te supără. Nu-ți pierde nădejdea prietene, frate, colege! A înviat HRISTOS. Nu mai suntem singuri. Ne-a promis: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mt.28.20).

          Din vremea întristării am intrat în cea a nădejdii, deși aparent, la suprafața lumii ai crede că nimic nu s-ar fi schimbat, dar nu e așa.

          Veîi fi observat poate cum Lumea și Universul  au mersul lor netulburat, deși evenimente capitale au loc după aparenta perdea a liniștii.

                   (De pildă, când IISUS a murit pe crucea Golgotei, florile continuau a se pregăti de înflorire,  corăbiile pluteau pe mări, valurile băteau în țărmuri cu aceeași ritmică neschimbată...deși nevăzut, se dădea un uriaș război  împotriv puterilor întunericului acestui veac pentru a scoate omenirea din sclavia păcatului și morții.)

          Sfintele Paște ne-au umplut de bucurie și dragoste,  acea „bucurie ce nu se va lua de la voi”.

          Este necesar un mic efort omenesc spre a nu lăsa să se disipeze această stare de bine și să o lăsăm să se manifesteze  în mediul în care trăim: în familie, serviciu, în societate.

          „Risipiți dragoste  în jurul vostru -ne îndeamnă Maica Tereza de Calcutta. Oricine vine la voi să plece un pic mai fericit decât a venit.”

          Vrăjmașul ne îndeamnă să revenim la râcă și certuri mărunte, a ne pune unii altora moțiune de cenzură și neîncredere, să ne suspectăm, să ne batem pentru poziții mai bune pe strâmta corabie a vieții. „Îndrăzniți -ne spune Mântuitorul binecuvântat. Eu am biruit lumea.”

          Să-i fim următori Lui întru nădejde și dragoste sfântă, mai buni unii față de alții. Până și un Socrate ne îndemna: „Fiți buni unii cu alții, căci fiecare poartă un război crâncen”.Măcar pentru o vreme, dacă nu pentru toată viața. Lăsați, lăsați deschise larg porțile bucuriei.