Profesorul Traian Mireșan a trecut la cele veșnice

Ne-am cunoscut în urmă cu 55 de ani și am fost colegi la o școală profesională la Rm.Vâlcea.Trăienuț,căci așa îi spuneam cu toții, venea din târgul Năsăudului cu o inteligență nativă și cu o ambiție greu de egelat,calități ce aveau să-l însoțească toată viața.
După absolvirea cu brio în 1967 a Facultății de Is torie-Geografie din Oradea, a fost repartizat la Școala Generală din Sângerzu-Nou,școală la care a slujit cu cinste și cu dăruire 45 de ani ca profesor și o bună parte ca director al acestei școli până în 2012.
Aici și-a întemeiat și o familie căsătorindu-se cu Anișcuța și ea dascăl devotat al acestei școli. I-au adus pe lume pe Anca și pe Horațiu,i-au crescut,i-au educat cu aleasă educație, și i-au ajutat șă-și întemeieze familii,Anca dăruindu-le două nepoate vrednice de laudă: pe Alexandra și pe Valeria.
Profesorului Mireșan i-au trecut prin mâini multe serii de elevi cărora le-a insuflat dragostea pentru studiu,dorința de a avea un țel în viață și,mai ales,lupta pentru a-l atinge .
Așa se face că ieri mulți au venit lângă sicriu cu coroane,cu buchete de flori și cu ochii în lacrimi pentru a-și lua rămas bun de la bunul lor profesor.Acolo am fost și noi câțiva foști colegi de școală profesională pentru a ne lua rămas bun și pentru a-l conduce pe ultimul drum.
A plecat prea repede dintre noi la numai 70 de ani spre odihna cea veșnică lăsând în urmă multe lacrimi și regrete,dar și amintiri frumoase pe care nu le vor uita familia,foștii colegi,foștii elevi și o mulțime de prieteni.
A fost omul căruia i-a fost cinste să fie și intelectual și bun gospodar între gospodari.
A fost și va rămâne un simbol și un foc viu al învățământului românesc,făcând parte din generația de aur.
Bunul Dumnezeu să-l odihnească și să-i mângâie familia îndoliată.