Puterea gândului 10 – Conştiinţa globală descoperită

Joi, 08/06/2009 - 13:21

Dacă urmărim ideea de dată trecută, că dimensiunile timpului din trecut şi viitor sunt formate prin gânduri, atunci ar fi logic să ajungem la următoarea concluzie: oceanul undelor este făcut din probabile versiuni din viitor, suprapuse - sau în termen matematic, ecuaţia lui Schroedinger – este compusă din gânduri. Dar ce este un gând? Gândul este un produs al conştiinţei noastre, de aceea, mintea conştientă poate fi definită ca un câmp din tot felul de gânduri. Dacă astfel de câmpuri se întâlnesc, valurile undelor se suprapun şi intră în rezonanţă. Se întăresc sau se elimină unul pe celălalt, depinde dacă conţinutul gândurilor este coerent sau contrar. Valurile gândurilor acţionează după legea fizicii care descrie comportamentul undelor. După fizica cuantică, rezonanţa undelor observatorului şi obiectului observat formează realitatea materială. Dacă acest model este corect, realitatea noastră comună se formează prin rezonanţa gândurilor cu conţinut asemănător. Partea undelor care se întinde în dimensiunile timpului din trecut creează fenomenul de greutate, iar partea care se întinde în lumea viitorului este responsabil pentru efectele observate prin fizica cuantica şi experimentele parapsihologice. Pentru a schimba realitatea din prezent, este nevoie o anume cantitate de persoane care schimbă modul de a gândi în acelaşi timp. Adică, un singur gând nu are efect mare, pentru că câmpul gândurilor îl absoarbe imediat – cu excepţia că poate exista un mecanism care îi adaugă mai multă greutate faţă de alţii. Asta este ipoteza care urmează să fie verificată...

Ca prim pas, trebuie găsită o dovadă pentru câmpul ipotetic al conştiinţei, care am zis că formează lumea materială. În al doilea rând, căutam mecanismul responsabil care adaugă greutate la un gând pentru a se realiza în dimensiunea materială. Ce fel de "energie" ar putea fi în stare să încarce un gând pentru a evidenţia probabilitatea pentru materializare faţă de alte gânduri? Cum relaţionează astfel de "energii" cu termenul omolog din fizică? Există ceva în comun cu "energiile" - până acum la fel de nebuloase - din diverse şcoli spirituale din Asia: "prana" în învăţătura Ayurveda din India, "chi" în medicina chinezească, "mana" în modelul lumii a şamanilor Kahuna din Hawaii , energiile folosite în practicile Reiki şi Johrei pentru vindecarea spirituală...? Mai ales, dacă realitatea prezentă se formează prin gânduri, cum rezultă fenomenul de masă pe care îl observăm în lumea materială? Întrebări peste întrebări, care numai abordate pas cu pas pot da un răspuns...

Începem cu ipoteza câmpului conştiinţei: Dacă materia este într-adevăr produsul conştiinţei şi câmpul capătă mai multă putere când creşte cantitatea gândurilor coerente, atunci trebuie să existe un efect măsurabil al gândurilor omenirii asupra materiei. Trebuie să ne uităm la momente care au tulburat cât mai mult lumea şi care rezultă din gânduri coerente, astfel declanşând un câmp de energie enormă. Evenimente potrivite ar fi de exemplu: începutul anului 2000, când multă lume a aşteptat în mijlocul nopţii căderea sistemelor de computer din cauza efectul Y2K, sau înmormântarea prinţesei Diana, urmărit de milioane de persoane. Câmpul gândurilor coerente ar trebui să afecteze tot ce există: pietre, plante, oameni – şi programe de computer! Într-adevăr, un efect de genul respectiv a fost observat prima dată în anul 1990 de Roger Nelson, psiholog american la renumita Universitate Princeton. Nelson a folosit un program de computer care furnizează rânduri de cifre 0 şi 1 în mod întâmplător. Astfel, de program, numit RNG (random number generator), produce după un timp exact 50% zero-uri şi 50% un-uri. În experimentul lui Nelson, un grup de persoane care au meditat în împrejurimile unui RNG ascuns, au reuşit să influenţeze RNG-ul să schimbe recolta de "0-uri” faţa de “1-uri”. Experimentul funcţionează şi dacă persoanele care produc câmpul din gânduri coerente nu ştiu nimic despre prezenţa RNG-ului. Acest rezultat a declanşat o serie de experimente, rezultând, până în prezent, o reţea de RNG-uri amplasate în diferite ţări (inclusiv România, după ce mi-a răspuns Nelson când m-am oferit să instalez un RNG în Bistriţa-Năsăud în casa mea), care acoperă aproape toată lumea. Reţeaua, monitorizată de la universitatea Princeton, se numeşte Global Consciousness Project (vezi http://noosphere.princeton.edu). Cercetătorii au analizat şi evenimentele sus menţionate, care au dovedit un efect semnificant asupra RNG-urile amplasate în regiunile afectate. Chiar dacă cercetători încă nu au nicio teorie care explică fenomenul, există deja dovada puternică pentru influenţa câmpul conştient asupra materiei. Data viitoare vom arunca o privire mai detaliată asupra acestui proiect fascinant care va schimba lumea ştiinţei profund în anii următori!

Comentarii

11/09/09 00:52

Hologram

O undă este un ecou al unui “burst” / al unei “erupţii” de energie. Gândul este o formă de energie, iar Universul este un ocean de unde, de unde putem extinde şi considera că întreg Universul reprezintă ecoul unei erupţii uriaşe de energie – de unde şi “teoria Big Bang” (care, de exemplu, se regăseşte în scrierile lui Mihai Eminescu )
Merg mai departe şi afirm că unda ca entitate este un fel de “perpetuum mobile” non-material (în sensul că se reproduce singură, pentru a-şi urma calea – chiar şi în mintea umană, de exemplu, care reproduce de multe ori, sub formă de gânduri, sunete auzite în trecut). Unda are o anumită direcţie şi o anumită frecvenţă per “moment” (unde direcţia, frecvenţa şi momentul sunt influenţate de ciocnirea/atingerea/suprapunerea/interferarea undei respective cu alte unde, care au alte direcţii sau frecvenţe. În gândurile mele, am mai sesizat un fenomen în ceea ce priveşte undele şi manifestările lor (mai jos, referitor la “materia solidă” şi reacţia ei la contactul cu undele care pot fi percepute de creierul uman).
Ai scris: ”Daca unda care loveşte vibreaza la un nivel mai inalt decât lumea noastra, atunci se poate lovi de mai multe ori in unitatea de timp care caracterizeaza dimensiunea noastra, adica, in dimensiunea in care viteza luminii nu poate fi depaşita. Acest lucru duce la apariţie paradoxelor fizicii cuantica şi la fapt ca viitorul nu este determinat.” – da, viitorul nu poate fi determinat, pentru simplul fapt că nu există viitor  din punctul meu de vedere nu există decât ”momentul”/“clipa” care este lovit(ă) permanent de unde care generează reacţii/”variaţii ale clipei” (ca un fel de lumânare a cărei flacără tremură în bătaia curentelor de aer, dar totuşi flacăra rămâne acolo şi arde în continuare), iar ideea de “timp curgător (trecut – prezent – viitor)” este un fals inventat pentru a ne limita viziunea despre viaţă, sau pentru ca oamenii (prin ideea de timp) să ţină un fel de jurnal/orar al “tremuratului” şi al undelor care au atins “flacăra”…
Sunt convins că în jurul nostru, şi chiar în noi, în corpul uman, în “dimensiunea noastră” (conform teoriei ştiinţei clasice), există elemente care se mişcă cu viteze egale sau chiar mai mari decât viteza luminii (mai exact “particulele fizicii cuantice”, care definesc ideea de “materie solidă” în creierul uman). “Materia solidă”, din punctul meu de vedere este doar o altă “iluzie” a corpului uman.
Poate că undele puternice (cum este lumina) care se ciocnesc de “materia solidă” sunt reflectate tocmai pentru că la nivel de “bosoni” şi “fermioni” (care din punctul meu de vedere sunt tot “complexuri de unde”), particulele/undele se mişcă cu o viteză şi o frecvenţă mult superioară (poate mai mare decât viteza luminii – ceea ce, probabil, generează reflexia luminii (ca undă mai slabă de această dată) la contactul cu o placă de aluminiu, de exemplu, pentru că unda luminii nu poate “învinge” puterea/frecvenţa undelor din interiorul materiei de care se loveşte, unde care sunt concentrate / închise / se află în alte dimensiuni de timp (conform fizicii).
Materia, din punctul meu de vedere, este un “concentrat de unde foarte puternice”, care nu pot fi percepute de “antena” numită “creier”, decât ca “materie solidă” sau “substanţe”. Ce este interesant, este faptul că şi corpul uman este format din “materie solidă”… de ce corpul uman nu se poate percepe pe el însuşi în relaţie cu bombardamentul de unde la care este supus înpermenenţă?
Referitor la acest aspect, chiar tu ai scris: “ unda nu se poate observa pe ea insuşi, iar numai când produce un eveniment de interferenţa cu alta unda. Asta inseamna, unda insuşi nu produce unitaţi de timp singura, nici nu „vede” secuenţa de 0-uri şi 1-uri propriu. Acest principiu este valabil pentru universul intreg: existenţa apare numai din cauza interacţiei, şi interacţie produce iluzii de spaţiu şi timp!
Secretul puterea gândului se dezvaluieşte in momentul in care înţelegem să accesam cu conştinţa noastra lumii de energia inalta, adica, RNG-uri din dimensiuni cu frecvenţa inalta.”
Cum îţi explici de exemplu că un sunet foarte strident (la frecvenţă şi amplitudine foarte ridicată) poate sparge sticla? Sau că lumina concentrată printr-o lupă poate distruge lemnul sau metalul? Asta este ceea ce vizualizez eu ca fiind interferenţa dintre unde…
Ai scris: “când unda loveşte o alta unda, atunci se produce o unitate de timp in dimensiunea noastra fizica” – nu ştiu dacă se produce o “unitate de timp”, dar presupun că asta se întâmplă, conform fizicii din cărţi şi conform teoriilor existente… eu când vorbesc despre ciocirea random a 2 unde diferite (sau aproximativ identice / de aceeaşi natură), nu văd o undă neutră şi o undă care o “loveşte”… eu “vizualizez” faptul că se produce o influenţare reciprocă a celor două unde şi posibil o reacţie în felul cum cele două unde sunt percepute mai departe de către antenele corpului uman… să exemplific: lumina solară se loveşte de straturile superioare ale atmosferei, care conţin materie, adică unde concentrate… în urma coliziunii, straturile superioare ale atmosferei sunt afectate, iar lumina îşi continuă totuşi drumul până la noi, dar apare şi senzaţia de căldură, car o însoţeşte, iar lumina nu mai este pură, ci interferată… lumina se loveşte din nou cu corpul uman, care este compus tot din materie, adică alte unde concentrate… rezultatul: arderi ale pielii provocate de unda solară interferată… (poate nu este cel mai bun exemplu)
Sincer, cred că te-ar ajuta foarte mult în studiile tale dacă ai citi şi înţelege filosofia / ideologia poeziilor lui Mihai Eminescu (despre care pot să îţi spun că, printre altele, a perfecţionat opera lui Schopehauer, probabil asta a făcut şi Einstein cand a gândit teoria relativităţii, care este în esenţă un concept filosofic)… spre exemplu, citeşte poezia aceasta (http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/glossa.htm) şi încearcă să o analizezi din punct de vedere fizico-filosofic (cu atenţie la versurile italice, care reprezintă trecutul-prezentul-viitorul de-a lungul poeziei.. poezia asta s-ar putea numi “Timpul” sau “Clipa”)… cred că o să îţi deschidă noi percepţii asupra ideii de spaţiu şi timp şi societate, şi poate o să îţi răspundă într-un fel la întrebarea privind modul cum eu văd “repetitivitatea istoriei” şi “predictibilitatea”… referitor la Eminescu, pot să îţi spun că deşi a fost, poate cel mai prolific geniu al ultimelor 2 milenii, el totuşi nu se bucură de recunoaştere universală… el a abordat anumite subiecte filosofice/sociale/existenţiale pentru care, (în mediile culte circulă unele zvonuri că) ar fi fost în cele din urmă chiar ucis, pentru a nu îşi continua lucrările…
Aici ai mai multe poezii de-ale lui… http://www.mihaieminescu.ro/opera.htm

11/09/09 00:49

Hologram

Nu stiu dacă se află cineva în spate sau nu, dar societatea modernă şi-a construit nişte mecanisme prin care lucrătorii „average” din mass-media sunt învăţaţi din şcoli/facultăţi ce „trucuri” (tricks) trebuie să folosească „prin natura meseriei lor” pentru a atrage atenţia / a bruia / a influenţa masele în ideea de „audienţă / ”„profit”... iar oamenii din ziua de azi, în majoritate, dau impresia că „vor să fie bruiaţi”, pentru că ei „cumpără” mass-media în forma ei modernă, pentru că au iluzia că le place, pentru că au impresia că li se adresează direct, tuturor, pentru că le generează emoţii puternice, pentru că pare a fi pe aceeaşi lungime de undă cu sufletel lor (şi chiar este, dar poate fi interferată mai mult sau mai puţin intenţionat)... gândul mă duce către exemplul calului troian... poate fi vorba despre o evoluţie „naturală” a lucrurilor, sau despre „efectul educaţiei moderne” a oamenilor din toată lumea... există studii referitoare la culorile care trebuie utilizate în televiziune pentru a atrage atenţia, pentru a asigura întipărirea în memoria oamenilor a unor mesaje... există studii referitoare la muzica de fundal, care poate să genereze anumite emoţii la nivelul oamenilor care urmăresc o ştire... limbajul folosit este foarte important şi generează emoţii... aceste studii sunt predate în facultăţile de jurnalism... iar jurnaliştii fac ceea ce au învăţat că „trebuie” să facă pentru a „vinde”, nu sunt neapărat influenţaţi de cineva anume... aceste metode pot fi utilizate în scop constructiv, sau destructiv pentru sufletul uman... mass-media pot fi asemuite cu undele, care sunt caracterizate printr-o anumită repetitivitate a mesajului, o anumită direcţie şi o anumită energie... doar că în conformitate cu teoria noastră, este vorba despre complexuri de unde concentrate, care dacă sunt bine direcţionate, pot „sparge” orice oglindă, precum o lupă poate sparge sticla... se poate vorbi şi despre mediile scrise, care au aceleaşi caracteristici de repetitivitate, frecvenţă, direcţie şi energie, dar care se pot folosi chiar de „oglindă” pentru a sparge „oglinda”, în sensul că sufletul preia nişte idei, pe care le asimilează şi le reproduce/dezvoltă, uneori la o intensitate mult mai mare decât unda iniţială... un fel de autoinfluenţare a sufletului prin propriile gânduri...
Sunt 6,5 miliarde de „suflete umane” în acest moment pe Terra, care se înmulţesc într-un ritm ameţitor (trecând de la 3 miliarde la 6,5 miliarde de indivizi între 1960 si 2005 - 45 de ani) si asteptându-se sa ajunga la 10 miliarde în viitorul apropiat. Omenirea exercita o presiune din ce în ce mai insuportabila asupra mediului sau de existenta, zilnic fiind ucise milioane de „animale şi plante”/”alte suflete”... poate că “sufletele umane” sunt de fapt un fel de vampiri energetici, care nu se pot abţine de la a focaliza / ”focus” pe sursele de energie din jurul lor, pentru a se extinde cât mai mult… “media” sunt de fapt un fel de sursă de energie pentru “suflet”, la fel cum “hrana” este energie pentru corpul “uman”… sufletul nu se poate abţine de la a absorbi energia care i se arată în proximitate (precum “hrana media”) precum un vampir (în teorie) nu se poate abţine de la a absorbi sângele pe care îl vede / pe care îl are la îndemână….
Cred că este ceva caracteristic rasei umane în general, dar este o mare vulnerabilitate, pentru că nu orice undă energetică absorbită este bună pentru suflet, precum nu orice fel de hrană este bună pentru corp… dacă mâncăm o roşie “modernă” (modificată genetic), nu este acelaşi lucru cu a mânca o roşie naturală…
În plus, cred că sufletul uman este dependet de lumină şi sunet… iar televiziunea, de exemplu, oferă o alternativă la lumina şi sunetul de care oamenii “average” nu se pot bucura cu adevărat în timpul zilei, fiind prea bruiaţi de stresul zilnic al vieţii moderne…
Cred că o altă explicaţie bună ar fi asta: http://www.mihaieminescu.ro/opera/publicistica/icoane1_2.htm (cu atenţie la “săgeata din dreapta-jos” care apare pe fiecare din cele 4 pagini)
O altă explicaţie ar fi că “oglinda sufletului” este “bombardată” permanent de diverse unde mai mult sau mai puţin puternice (precum „lumina” sau „sunetul”)... la contactul cu aceste unde, oglinda se poate sparge precum sticla la contact cu un sunet îndeajuns de puternic sau poate fi penetrată dacă „foaia de argint” este prea subţire, sau poate să reflecte lumina, precum o placă de aluminiu... rezistenţa „oglinzii” la „bombardamentele” de „lumină” şi „sunet” este definită doar de „puterea sufletului” sau mai bine zis de „puterea gândului”...

05/09/09 20:35

Nina May

Ai scris „consider ca frecvenţa este doar numarul de inalte şi joase...care pot fi mai dese sau rare in funcţie de interferenţele de care se loveşte in drumul ei...”. Exact aşa este, şi când unda loveşte o alta unda, atunci se produce o unitate de timp in dimensiunea noastra fizica. Daca unda care loveşte vibreaza la un nivel mai inalt decât lumea noastra, atunci se poate lovi de mai multe ori in unitatea de timp care caracterizeaza dimensiunea noastra, adica, in dimensiunea in care viteza luminii nu poate fi depaşita. Acest lucru duce la apariţie paradoxelor fizicii cuantica şi la fapt ca viitorul nu este determinat. Fiecare unda defineşte o unitate de spaţiu şi timp prin frecvenţa ei – şi „vede” lumea prin filtru acestui gratar din timp. Pentru fiecare unda, inaltele şi joasele, plusuri sau minusuri, sunt ecuivalent cu o serie de 0-uri sau 1-uri - dar asta incă nu este un RNG, fiindca fiecare cifru apare exact dupa alta in serie 01010101010..., ca un film de 0-uri şi 1-uri in care apare fiecare poza exact dupa unitatea de timp definit prin frecuenţa undei. Acum vezi ce s-întâmpla când unda este ”observata” de o alta unda cu frecvenţa mai incet. Acest unda „vede” lucrurile prin filtru timpului propriu, care sare in unitaţi de timp mai mari. Pentru aceasta unda inceta, unda cu frecvenţa mai inalta apare ca un RNG! Un observator, care calareşte pe unda mai inceta, nu poate deosebi doua evenimente separate care se petrec in lumea undei mai repede. Pentru el, aceste evenimente se petrec in acelaşi timp! In fizica lui, el poate să ajunge la concluzie că evenimentele sunt doua trasaturi unui singur obiect. In acelasi mod acţioneaza şi sensurile noastre, care tot produc iluzia unui structura de timp continuu. În realitate, fiecare celula are timpul ei „gaurit” sau cuantizat in funcţie de timp de relaxare dupa un act de reacţie.
Lucrurile se complica un pic, fiindca unda nu se poate observa pe ea insuşi, iar numai când produce un eveniment de interferenţa cu alta unda. Asta inseamna, unda insuşi nu produce unitaţi de timp singura, nici nu „vede” secuenţa de 0-uri şi 1-uri propriu. Acest principiu este valabil pentru universul intreg: existenţa apare numai din cauza interacţiei, şi interacţie produce iluzii de spaţiu şi timp!
Secretul puterea gândului se dezvaluieşte in momentul in care înţelegem să accesam cu conştinţa noastra lumii de energia inalta, adica, RNG-uri din dimensiuni cu frecvenţa inalta. Experimentele cu RNG-uri menţionate in acest serial dovedesc posibilitatea de a influenţa materie pe planul fizicii cuantica. In alte cuvinte: prin inalţarea energiei conştiinţei avem acces la dimensiuni viitorului!

Mai jos ai scris: „....universul...nu este nimic altceva decât o banda uriaşa de unde cu diferite frecvenţe, care se ciocnesc unele cu altele...generând variaţii ale undelor respective....corpul uman reacţioneaza la contactul cu aceste unde....şi astfel apare ceea ce noi numim emoţii.” Mai departe: „este evident că uneori viitorul poate fi prezis tocmai datorita repetivitaţii/ciclicitaţii istoriei, dar marja de eroare a acestor predicţii ale antenelor umane este data de interferenţele cu alte unde, care pot afecta intr-un sens sau altul istoria, respectiv predicţia...”
Agreez suta la suta cu partea la inceput. Dar nu sunt sigur dacă am inţeles bine sensul repetivitaţii istoriei cum il vezi tu. Dupa parerea mea, istoria are tendinţa sa se repete pentru că gândurile noastre produc lumea materiala dupa obişnuinţa. Variaţia undelor apare dupa actele de interferenţa cu alte unde, adevarat, dar trebuie să ţinem cont şi de efectele fizicii cuantica, care induce o „greşeala” mica in fiecare act de interferenţa, datorita influenţele undelor din dimensiuni cu unitaţi de timp mai mici (adica, dimensiuni care vibreaza la frecvenţa mai inalta). Acest fenomen se numeşte „uncertainty principle of Heisenberg” in engleza (nu ştiu termenul in româna).

Despre emoţii: Agreez suta la suta cu teoria ta, emoţii fiind un fel de rezonanţa undelor din benzi (din lumina, sunet, vibratie materiei si mai departe) care caracterizez omul şi universul. Sensul care ne arată unde se afla punctul de observare pentru un complex de gânduri este emoţia. Emoţii negative ne arată legatura gândului cu trecutul neschimbator şi repetitiv şi duc la stagnare in sensul spiritual, emoţii cu adevarat pozitive ne duce spre dezvoltarea spirituala. Important: vezi emotii intotdeuna in legatura cu un anume complex de gânduri, niciodata ca starea intreaga a corpului (cum apare sub influenţa de droguri sau sub influenţa de „distracţii artificiale” impus ca element de a influenţa /de a controla masa oamenilor. Am inteles foarte bine ce ai scris despre influenţa mediilor....ma intereseaza parerea ta, cine se afla in spatele şi de ce, daca vrei să discuţi aşa ceva). Emoţii sunt cheia pentru a transforma gânduri in realitatea materiala. De aceea: dacă controlezi emoţii oamenilor prin focalizarea atenţiei lor la un subiect cu energia joasa (criza financiara de exemplu), atunci paralizezi puterea gândului suta la suta. Acelaşi lucru se întâmpla şi intr-o lumea domnit numai de ştiinţa conservativa in care se neglijeaza şi chiar ridiculeaza fenomenele parapsihologice sau realitatea spirituala.

Despre muzica: aş dori să aflu mai mult despre interacţiunea muzicii cu corpul uman/creierul. Mi se pare important dupa discuţia noastra, fiindca muzica se explica prin legile fizicii (rezonanţa), dar pe de alta parte acţioneaza direct pe corpul/creierul şi cauzeaza emoţii negative sau pozitive, stare de relaxare sau de stres, adica, ridica sau scade energia conştiinţei. Ştii mai mult despre mecanismul?

03/09/09 22:35

Hologram

Tu ai scris: “nu exista timp... dar pe de alta parte vorbeşti de viteza, definiţia vitezei fiind v=x/t (x= unitatea de lungime, t = unitatea de timp)” dar ai scris şi “Ajung in sfarşit tot la ideea ca timp este o iluzie (fiindca conştiinţa şi timp sunt atât de legaţi, nu exista unul fara altul, conştinţa producând iluzia care se numeşte timpul,– dar cum putem să ne imaginam realitatea fara timp?)”… nu este o critică nici din partea mea, dar înceraca sa îţi imaginezi ca tot ceea ce ne-au învaţat alţii că înseamnă Timpul este doar o falsă teorie şi că realitatea nu presupune Timp aşa cum am fost învăţaţi în şcoală.
Pornind de la această idee, o să încerc sa te ajut prin unele teorii pe care sunt convins că le vei înţelege sau le înţelegi deja mult mai bine decât mine:

Fizica spune că Frecvenţa este măsura numărului de repetări ale unui fenomen periodic în unitatea de timp. O frecvenţă de 1 Hz corespunde unei perioade de repetare de o secundă. De exemplu, putem spune că o ciocănitoare care bate cu ciocul în scoarţa unui copac de 10 ori pe secundă produce un sunet cu o frecvenţă de 10 Hz. De exemplu, în fizica clasică, pulsul inimii şi tempoul muzical se exprimă în bătăi pe minut, rotaţia motoarelor în rotaţii pe minut etc. În Sistemul Internaţional unitatea pentru frecvenţă este numită hertz şi este simbolizată prin Hz, în cinstea fizicianului german Heinrich Hertz, care a studiat acest fenomen.
Eu (imaginându-mi că Timpul este un sistem artificial, nu natural), consider că Frecvenţa este doar numărul de “înalte” (plus) şi “joase” (minus) ale unei unde (oricare ar fi ea, sunet sau lumină) şi că înaltele şi joasele pot fi mai dese sau mai rare, în funcţie de interferenţele de care se loveşte unda respectivă în drumul ei (nu în funcţie de timp, care este o iluzie generată de frecvenţă).
Acum, fizica ne spune că Frecvenţa sunetelor este direct legată de senzaţia de înălţime muzicală. Astfel, nota La este definită ca avînd frecvenţa de 440 Hz, deşi de-a lungul timpului au fost în vigoare şi diverse alte valori.
Aceasta înseamnă unda de tip “La” oscilează de 440 de ori în fiecare secundă. Urechea omului este sensibilă la sunete cu frecvenţe cuprinse aproximativ între 20 Hz şi 20 kHz (20.000 Hz), cu diferenţe apreciabile de la un individ la altul.
Dar în Univers există o bandă uriaşă de frecvenţe cu oscilaţii sub 20 Hz şi peste 20 kHz, care, evident, nu sunt percepute ca fiind sunete, de către urechea umană, respectiv de către creierul omului, prin intermediul “antenei” numite timpan. Pentru aceste frecvenţe, corpul uman dispune de alte antene specializate, cum ar fi ochii, care percep lumina. Lumina este tot o undă (denumită de fizica clasică drept undă electromagnetică cu frecvenţa medie de 500 THz (500•1012 Hz, adică 500 de milioane de milioane de oscilaţii pe secundă), care (din punctul meu de vedere) are o frecvenţă caracteristică, iar frecvenţa undei în cazul luminii ne revelează nouă, oamenilor, culorile. Îmi vei spune că în cazul luminii trebuie să vorbim şi despre amplitudine (strălucire, datorată din punctul meu de vedere unui număr redus de interferenţe semnificative cu alte unde) sau polarizare (care din punctul meu de vedere caracterizează o undă care este puternic afectată de inteferenţe cu alte unde).
Fiinţele vii dispun de numeroase astfel de “antene” care recepţionează şi reflectă / retransmit undele. De exemplu, să luăm cazul liliecilor, care dispun de “antene” care pot emite / percepe ultrasunete, cu ajutorul acelor “antene” fiind posibilă deplasarea lor pe timpul nopţii, în zbor, fără să se lovească de nici un obstacol (ceea ce oamenii nu au).
În opinia mea, absolut tot ceea ce formează Universul şi ne dă nouă senzaţiile de timp, spaţiu, temperatură, lumină, sunet etc. Nu este nimic altceva decât o bandă uriaşă de unde cu diferite frecvenţe, care se ciocnesc unele de altele la nimereală (un fel de sistem RNG), generând variaţii ale undelor respective. Corpul uman intră în contact cu toate aceste variaţii ale undelor (mai puţin cu undele de bază, în forma lor pură, neinterferate). Corpul uman rezonează la contactul cu aceste unde (la nivelul creierului/subconstientului – un fel de codec al sufletului), şi astfel apare ceea ce noi numim emoţii.
Problema care trebuie înţeleasă este că sufletul nostru acţionează într-un fel ca o oglindă la aceste unde, şi simte o nevoie naturală de a reflecta ceea ce percepe. Problema este vis-a-vis de modul cum noi alegem să emitem reflexia undelor pe care le percepem, si asta se intampla in functie de imaginaţia sufletelor noastre, care sunt mai mult sau mai putin limitate de polaritatea, experienta / puterea lor, interferenţe şi bruiaje (cum ar fi curentele de opinie promovate de mass-media) si alte variabile care nu imi vin in minte acum...
Într-o asemenea teorie, timpul (aşa cum îl învăţăm noi în şcoală şi cum îl percepem în timpul vieţi) nu prea are loc... spre exemplu, ceea ce numim noi istorie este un segment de timp (trecut-prezent-viitor) şi poate fi numită o evoluţie/repetitivitate a sistemului complex (oceanul lui Schroedinger) de unde/valuri energetice care ne înconjoară şi se lovesc de noi, sau şi mai bine zis, efectele repetitivităţii ciocnirii acestor valuri de unde haotice, cu societatea (totalul indivizilor / conştiinţa globală)... considerâd undele ca fiind reprezentate grafic printr-o linie sinusoidală, este evident că uneori viitorul poate fi prezis tocmai datorită repetitivităţii/ciclicităţii „istoriei”, dar marja de eroare a acestor predicţii ale „antenelor” umane este dată de interferenţele cu alte unde, care pot afecta într-un sens sau altul istoria, respectiv predicţia...

11/08/09 21:27

nina may

Într-adevar, avem gânduri asemenatoare, dar punctul de a observa lucrurile diferă din când in când – său diferă numai cuvintele, sau imaginele pe care le folosim din cauza lipsei de cuvinte potrivite? Tot ce gândim este bazat pe imagine de spaţiu şi timp, şi pe aceasta imagine s-a dezvoltat şi limba. Tu ai scris: nu exista timp... dar pe de alta parte vorbeşti de viteza, definiţia vitezei fiind v=x/t (x= unitatea de lungime, t = unitatea de timp). Nu este nicio critica din partea mea – şi eu ma lupt să gasesc cuvintele şi ajung repede la limite – dar o demonstraţia din partea mea cât de mult suntem restrins cu concepte de spatiu şi timp! Intenţia mea prin astfel de articole: eu incerc sa construiesc un pod care leaga imaginea universului fizicienilor sau de ştiinţa cu imaginea lumii oamenilor spiritual sau intuitiv. Fiindca ştiinţa se bazeaza pe conceptul de spaţiu şi timp, acolo trebuie sa preiau firul şi să pornesc cu consrucţia. Ajung in sfarşit tot la ideea ca timp este o iluzie (fiindca conştiinţa şi timp sunt atât de legaţi, nu exista unul fara altul, conştinţa producând iluzia care se numeşte timpul,– dar cum putem să ne imaginam realitatea fara timp? Construcţia mea este – ca orice teoria – o incercare sa ma apropriez la „adevarul” sau la „realitate”, lucru care se complica prin faptul ca noi determinam ce este realitatea noastra.... Construcţia de dimensiuni paralele din timp o sa ajuta să prezint o imaginaţie despre o lume fara timp... şi sa explic fenomenele care sunt considerate paradoxe pana acum (comportamentul cuanţilor şi parapsihologie).
Preiau acum idea ta despre muzica: eu nu înţeleg nimic despre muzica, nici nu ascult un anume gen de muzica care ma „identifica” sau care permite altcuiva să ma „gasească” ... observând lumea in jurul meu, am ajuns la concluzia ca muzica comuna e mai ales o chestie de vârsta şi de cultura in care te ai nascut. Dimpotriva, ipoteza ta mi se pare interesanta şi ma provoaca. Încerc in limbajul meu de fizician sa reflectez idea, şi vedem dacă reuşesc: oceanul valurilor de probabilitate, sau ecuaţia lui Schroedinger, este un fel de muzica, adica, un complex din valuri cu anume distribuţie amplitudelor pe diferite frecuenţe. Gânduri „cântă” la anume bande de frecuenţe, şi acolo cântece sufletelor intra in rezonanţa sau nu. Ca rezultat, realitatea materiala se formeaza, unde apar şi oameni in jurul nostru pe care atragem prin rezonanţa.
Despre repetivitatea: ai dreptate!! Dimensiunile din timp (şi spaţiu) s-au format prin doi principii: diferenţiere şi repetiţie! Diferenţiere dintre „nimic” şi „ceva” , din care s-a format spaţiu şi timp, şi repetiţie care genereaza din primul „ceva” mai multe dimensiuni, faptul care duce la apariţia materiei... (o sa explic in detaliu mai târziu sau poate in cartea mea) .
Despre necesitatea să transform mesajul meu in cuvinte auzibil: dupa parerea mea şi din cauza explicaţiei mai sus (materie fiind un fel de muzica) acest lucru nu ar fi strict necesar. Totusi m-am gândit sa ofer seminare începând cu anul viitor. Vedem dacă se intereseaza cineva pentru acest subiect...
Înca ceva important: ce ai scris despre „rezonanţa inseamna emoţie...”. Exact aşa este şi dupa teoria mea in cuvintele fizicii.Vezi când explic legatura atenţiei conştient / emoţiei cu spaţiu, timp şi realitatea materiala...ca urmare, realitatea materiala este o oglinda pentru gânduri noştri şi rezonanţa lor...
Înca ceva: agreez total cu idea că legile universale trebuie „simţit” inainte, in loc de a fi reflectat prin cititul şi teorii vechi. Exact aşa s-a întamplat cu multe teorii care a schimbat lumea. Einstein a imaginat teoria lui vizualizând comportamentul luminii – şi s-a chinuit foarte mult sa pune totul in formule... Din imaginaţia incepe totul. Dar formule ajuta să pune teoria la hârtie, unde poate fi citit, distribuit, înţeles şi exploitat si sute de ani in urma. Din pacate, dupa apariţia fizicii cuantica, fizica a ajuns sa se bazeze numai pe formule şi să neglijeze importanţa imaginaţiei.

09/08/09 04:32

Hologram

Pregatisem aceste ganduri acum cateva zile, dar din nou rezonam la fel… cumva, stiam dinainte despre ce o sa vorbesti…

Marea slabiciune a spiritului este faptul ca el absoarbe precum un burete toate formele de “unde” de care se loveste, si este foarte usor de bruiat si de influentat prin unde directionate anume (a se vedea mass-media si alte mijloace de manipulare in masa, precum Biblia sau cartile in general… sau cinematografia).

Trebuie sa cautam in alta parte pentru a explica legile cuanticii.
Muzica, de exemplu, este o forma de unda, care ramana nschimbata peste trecerea timpului, pastreaza memoria undelor dintr-un timp anterior, pe care le reda intocmai in prezent si in viitor. Muzica se bazeaza atat pe sunet, cat si pe un ritm (repetitivitate), cat si pe imaginatia / jocul personal / “spiridusul” sufletului care a emis acele “unde”. Muzica este o modalitate de comunicare intre sufletele (undele) care sunt asemenea, se atrag sau rezoneaza la fel, si se situeaza deasupra timpului. De aceea, de multe ori, persoanele carora le place un anumit gen de muzica, formeaza grupuri de suflete cu aceeasi ideologie, sentimente si vise. Acele suflete au un canal de comunicare peste timp, pentru a se regasi. Muzica este precum o scrisoare pe care sufletul care a emis-o traind un sentiment fata de alt suflet, a lasat-o peste timp, pentru sufletul celalalt, pentru a se putea regasi vreodata. (documenteaza-te cu privire la filosofia lui John Lennon si muzica pe care el a creat-o)
Din nefericire, fizicienii din ziua de azi sunt “incuiati”, pentru ca nu emit opinii / descoperiri personale independente, ci se bazeaza strict pe ceea ce au descoperit fizicieni vechi inaintea lor si se rezuma la a incerca sa mentina acele contururi. Descoperirea legilor universale trebuie, deci, sa nu vina de la fizicieni, ci de la oameni de rand, care nu sunt prinsi in regulile fizicii clasice care se invata in scoli sau acultati, dar pur si simplu “simt” legile respective.
Atunci cand a fost gandita prima data astronomia, cel care a gandit-o, sunt convins ca nu absorbise ca un burete sute de teorii din unele carti scrise de altii. El pur si simplu a simtit astronomia. La fel si cu filosofia si fizica si matematica, si toate celelalte teorii. Nu putem emite teorii originale daca ramanem ancorati in studierea si preluarea si redifuzarea cu mici variatiuni a gandurilor altora…

Scrisul, de exemplu, nu este o unda, este ceva concret. Intelege ca absolut tot ceea ce scriem noi aici nu va rezona niciodata cu receptorii (decat random, cu cei care intra din intamplare si citesc asta), daca ideea nu este transpusa sub forma de unda (vocal, in cadrul unor seminare sau predare in facultati, de catre un profesor, sau prezentare a ideii in mass-media audio-vizual – nu ziare - cu trimitere aici). Ideea ar putea totusi fi descoperita intamplator (random) de persoane care cauta documentare si simt lucrurile astea, si cauta pe Google (de exemplu) ceva similar cu gandurile lor. Internetul favorizeaza contactul, chiar daca este random…

Timpul este marea capcana a fizicii, in care cad toate persoanele care studiaza fizica  nu exista timp curgator, sau ceea ce va imaginati voi ca ar fi timpul. Exista doar repetitivitate a anumitor unde, care genereaza repetitivitate a anumitor forme de materie, in exprimarea lor. Fizicienii intotdeauna au confundat repetitiviatea (capacitatea de reproducere) cu “timpul”. Daca vrei sa intelegi esenta a ceea ce exista, trebuie sa gandesti totul ca si cum nu ar exista un timp curgator care le leaga pe toate. Exista o repetitivitate a anumitor fenomene care leaga anumite unde (precum cuarcii gemeni). Repetitivitatea este masurata in ziua de azi prin intermediul ceasurilor, nu timpul…
Timpul si toate derivatele lui care se combina si se divid in fizica sunt ireale / false. Nu exista mai multe dimensiuni de timp. Exista mai multe fenomene care “sunt la fel” in mai multe locuri/planuri din “unum versus”, singura diferenta fiind facuta de viteza cu care calatoreste prin spatiu “spiridusul” care vrea sa apara simultan si in alt loc. (presupun, ca le-am rezolvat fizicienilor jumatate din “teoria teleportarii” prin fraza asta. Eu nu inteleg matematica, deci le urez succes la calcule  Nu poti explica un fenomen atat de complex cu ceva extrem de limitat cum este matematica… ar trebui sa incerce in alt fel, prin “stiintele de rezonanta cu unde”, cum este muzica (sau poezia cantata)… vor descoperi fenomene uluitoare)

Valurile marii (de exemplu) emit unde sonore care deseori au fost asociate cu ideea de muzica. Muzica inseamna sunet. Sunetul inseamna rezonanta. Rezonanta inseamna emotie. Emotia inseamna unda. Unda este o forma de energie. Lumina este de asemenea o unda. Sufletul este o substanta (nedescoperita inca) alcatuita din cuarci, cred, conform fizicii cuantice. Cuarcii se joaca in functie de rezonantele pe care le receptioneaza din exterior, si emit la randul lor unde, care pot fi traduse prin “reactii” sau “unde de raspuns”… ceva de genul asta… suntem toti interconectati si rezonam unii cu altii prin muzica pe care o emitem, ca urmare a muzicii pe care o ascultam, precum privirea intr-o oglinda… asa se poate explica “fenomenul constiintei colective”… oglinda este, poate, cea mai importanta descoperire / inventie a omului…
Sa ne imaginam ca intreg universul se afla in fata unei oglinzi… in acel moment (in teorie) toate elementele din univers se vor ciocni simultan, si se vor anihila reciproc, intr-o realitate falsa… de aceea nu cred in ideea de timp si dimensiuni paralele fizic… pentru ca daca ar exista asa ceva, nimic nu ar mai FI (exista)…

28/02/19 23:26

elena

Am gasit articolele d-vaostra cautand informatii despre egregora- gandul forma sau campul electromagnetic pe care il formeaza un grup de oameni care se concentreaza asupra aceluiasi subiect. ceea ce scrieti aduce un alt fel de explicatie a acestui fenomen, mai aproape de stiinta. Care este parearea d-voastra despre egregora?