Puterea gândului 20 – Realitatea fizica se poate reprograma?

Partea memorii celulare care nu este codificat la nivelul molecular a ADN-ului (vezi: Puterea gândului 19) se poate explică prin faptul că materie însuşi aminteşte - şi reflectează informaţii. Penru a înţelege mecanismul, trebuie să începem pe nivelul materiei in statu nascendi: imaginam un particul (cum îl descrie ecuaţia lui Schroedinger ) că ansamblul undelor din diferite frecvenţe. Particulul, fiind singur, încă nu există in realitatea fizică nimanui, pentru că nimeni nu îl observă. Iar în momentul în care un alt particul ciocneşte cu el, undele parţiale din ambele particule intre în resonanţă pe orice frecuenţa comună – şi în această clipă s-ă nascut materie! Putem să spunem că particulele se autocreez unul pe celălalt pe dimensiunea materială prin interacţiunea lor, fiecare fiind observator şi subiect în acelaşi timp. Iar rezonanţa inseamnă, intărirea calitaţilor COMUNE, pe care purta unda respectivă. Prin mecanism de rezonanţă, obiectul observat reflectează trasaturile observatorului că oglindă – şi invers! Acest sistem simplu reprezintă principiu a apariţii lumii materiale: observând, creeam realitatea noastră, iar realitatea ne reflectează propriile trasaturi. Din rezonanţa pe anume frecvenţe resultă toate forţele fizice care leg particuli din materie unul pe celălalt, iar interferenţa negativă cauzează forţele repulsive care le ţin deoparte. Intr-un sistem mai complex, se găseşte pe ambele forţe, iar efectul netto determina dacă componentele sistemului se resping sau formez împreună un obiect mai stabil: un atom, un molecul, o minge sau o planetă...

Dacă totul se explică prin rezonanţă, lumea materială se prezintă că o reţea gigantică a undelor, iar firele care susţin reţeaua acţionez ca canalele prin care curge energia câştigată din rezonanţă. Reţeauă universului reacţioneaza in continuu cu noi şi ne reflectează fiecare mişcare noastre - şi fiecare gând, fiindcă conştiinţa interacţionează cu lumea prin acelaşi mecanism, doar la frecvenţe mai înalte decât materie. De fapt, în acest model, materie şi conştiinţa nu se poate deosebi, materie fiind partea conştiinţei care vibrează la frecvenţe mai joase. Iar dacă conştiinţă cuprinde şi cauzează materie, atunci fiecare bucată de materie are componentele conştiente în mai multe nivele. Conştiinţa cea mai simpla a particulului sus menţionat se naşte în momentul în care reacţionează cu alţi cuanţi, adică, prin "observarea" lor. Actul de observare creează o realitate fizica comună, observabil pentru ambele conştiinţe. Conştiinţa omului se dezvolta la fel, prin observarea – şi în acelaşi timp crearea – realitaţi vieţii fizice. Iar conştiinţa sufletului intreg cuprinde şi experienţele din dimensiunile spirituale, înainte de naştere şi după moartea trupului. Conştiinţa parcă există in scari, cu focusuri pe diferite nivele, creând sisteme de realitate in ce in ce mai complexe, fiecare facând parte din realitatea mai mare. Conştiinţa celulară se află undeva in mijloc pe această scară şi cuprinde interiorul celulei şi comunicaţia ei cu celulelor din jur.

Dacă lumea materială acţionează că proiecţia conştiinţei noastre...atunci materie face parte din conştiinţa, precum un patrat face parte din cub. Nu poţi să construieşti un cub, dacă nu ştii să desenezi un patrat înainte. În acest sens, conştiinţa foloseşte materie şi creează lumea materială ca un câmp de joacă, pe care se poate dezvolte mai departe; ca un pictor care poate să-şi dezvoltă talentul doar pictând.

Iar dacă materie face parte din conştiinţa, atunci realitatea se poate accesă şi reprogramă prin metodele mentale. Decifram mesajele codificate pe nivelul conştinţei celulelor, limbajul celulei care se prezintă că boală fizică, şi le înlocium pas cu pas cu programul nou, cu gânduri care vindecă. Astfel de reprogramare ar afecta întreagă realitatea noastră pe mai multe nivele. Dacă înlocuim un gând greşit, eliminam rezonanţa nedorită pe o anume banda – şi sistemul întreg trebuie să se reorganizeze. Se retrage versiunea viitorului cea mai probabilă din reţeaua undelor, să-şi facă loc pentru o altă versiune, care devine mai probabilă acum. Fiindcă imparţim realitatea cu alte fiinţe conştiente şi produsele a gândurilor comune, sistemul întreg este afectat. Acest lucru se poate masură chiar prin mijloace tehnice: cu RNG-ul menţionat in serialul “Puterea gândului”, Nr. 10, 11 şi 15. Acolo am explicat şi experimentele derulate la Universitatea Princeton din SUA pe subiectul vindecarii, care au aratat fără dubiu influenţa intenţiei asupră materie. Chiar dacă această ramură de ştiinţa încă nu este suficient de dezvoltat, s-a dovedit că RNG-ul poate fi un mijloc potrivit să arate o schimbare imediat pe plan material, care insoţeşte lansarea intenţiei pentru o ţiintă care urmează să se realizeze mai târziu. Atunci aparatul se poate folosi şi ca un sistem biofeedback, care ne ajută să învaţam metodă mai bine. Vindecarea cu gânduri se poate antrenă că un sport? Chiar dacă nu reuşim în toate cazuri să realizam intenţiile de vindecare, metodă merită incercat. Nici fotbalistul cel mai bun reuşeşte cu un gol in fiecare meci, şi totuşi recunoaştem talentul. Urmarim subiectul mai departe în "Puterea gândului 21 – Teoria relativitaţii leagă fizica cuantică şi conştiinţa" cu prima teoria care explică mecanismul cum se poate influenţă viitorul prin gând, lucru care poate sa funcţioneze datorita teoria relativitaţii, şi explică de ce RNG-ul reacţionează la gând pe plan material.