Puterea gândului 21 – Teoria relativităţii leagă fizică cuantică şi conştiinţa

După teoria conştiinţei cuantice, materia şi sufletul fac parte din pachetul undelor (explicat detaliat în trecut) care traversează spaţiu şi timp. Frecvenţele joase formează materia grea, iar frecvenţele înalte reprezintă realitatea sufletului şi spiritelor. Frecvenţele lumii materiale se termină sus cu lumină, pentru că unda are cea mai mare viteză. Frecvenţele mai înalte, dincolo de lumină, au trăsăturile energiei pure, fără greutate. Orice formă de conştiinţă este rezultatul rezonanţei dintre două entităţi, aflate în relaţia observator-obiectul observat (vezi: Puterea gândului 20), la orice nivel, pe scară frecvenţelor. De aceea, şi conştiinţa umană cuprinde mai multe nivele – unele fiind în subconştient pentru oamenii care nu au învăţat să-şi schimbe focusul atenţiei - începând cu conştiinţa materiei, conştiinţa celulară, conştiinţa omului tip Ego (cu creierul ca şi filtru), şi conştiinţa sufletului în diferite scări, cel mai înalt nivel fiind aşa zisa “scânteie dumnezeiască”. Toate nivelele sunt, în principiu, accesibile prin tehnici de meditaţie. Centrul atenţiei (partea conştientă faţă de subconştient) se află la nivelul în care avem cele mai multe rezonanţe cu alte fiinţe conştiente. Centrul atenţiei reprezintă maximul comun din cauza rezonanţei, pe care o percepem ca “realitate”. Trăim în lumea materială, pentru că sufletul nostru îi acordă o atenţie maximă faţă de alte realităţi posibile.

Experimente cu meditaţie, hipnoză sau stare de tranşă au dovedit faptul că conştiinţa este capabilă să-şi schimbe focusul atenţiei. Călătoriile extracorporale, percepţiile extrasenzoriale, contactele mediale cu sufletele morţilor sau cu îngeri sunt doar câteva exemple, printre ele există multe cazuri bine documentate care nu se pot neglija. Astfel de contacte se derulează în dimensiuni formate din benzile cu frecvenţe înalte, care nu mai aparţin de realitatea materială. Totuşi, în teoria conştiinţei cuantice dimensiunilor spirituale li se poate acorda o “realitate concretă” din punct de vedere fizic. Existenţa dimensiunilor “înalte” se reflectă în lumea noastră prin fenomene care se pot explica prin proiecţii din aceste dimensiuni, în care consecinţă paradoxele din parapsihologie şi fizica cuantică dispar. Iată, am găsit punctul prin care mintea şi materia se întâlnesc! Dar să nu ne bucurăm prea devreme. Chiar dacă metodele mentale, precum meditaţia, hipnoza şi tranşa permit accesul la dimensiunile înalte, fizica interzice călătoriile prin mijloace tehnice la dimensiunile sufletelor şi îngerilor!

De ce? Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să ne uităm la teoria relativităţii lui Albert Einstein, care spune că viteza luminii nu poate fi atinsă sau depăşită niciodată, fiindcă altfel timpul trece invers! O rachetă, care ar fi în stare să zboare mai repede decât lumina, ajunge la destinaţie ÎNAINTE de plecare. Depăşirea vitezei luminii strică legea despre cauză şi efect – care este cea mai importantă lege din fizica contemporană. Totuşi, acest lucru se petrece în cazuri previziuni (vezi: Puterea gândului 8 – Previziunea dovedită de ştiinţă). Fenomenele care se derulează fără timp, sau chiar invers în timp, sunt adesea întâlnite în parapsihologie şi fizica cuantică. Stricarea legii dintre cauză şi efect poate fi chiar tipic pentru ambele domenii. Conflictele cu fizica contemporană se pot evita, dacă presupunem că fenomenele respective se petrec în dimensiunile înalte, în care viteza luminii poate fi depăşită. Totuşi, nu îl contrazicem pe Einstein, pentru că în teoria lui, limita vitezei se aplică doar la acceleraţia obiectelor. Despre obiectele care au, prin natura lor, o viteză mai mare, Einstein afirmă că ele se află faţă de noi în viitor – iar noi, faţă de ele, în trecut! Atunci, viitorul şi trecutul nu sunt “ficşi” ci “relativi” (de aceea "teoria relativităţii”), adică, dependent de poziţia observatorului în spaţiu şi timp.

În modelul prezentat, toate dimensiunile cu frecvenţele înalte vibrează cu o viteză dincolo de lumină. Asta înseamnă că universuri paralele se află faţă de noi într-o altă structură de timp! Acolo, din punctul nostru de vedere timpul trece mai repede, iar pentru formele de conştiinţe de dincolo, lumea noastră se află în trecut şi timpul curge mai încet. Prezentul este doar un punct fictiv, adică, punctul de observare pentru fiecare formă de conştiinţă, sau centrul atenţiei lor. Un “prezent absolut” pentru toţi nu există. Structuri de timp diferite ne ţin separat, chiar dacă universurile paralele sunt suprapuse unul pe celălalt în acelaşi spaţiu. Pentru că conştiinţa are acces la aceste dimensiuni, ajungem la concluzia că timpul este un constructor al conştiinţei, sau chiar o iluzie – şi, totuşi, cel mai important concept pentru a înţelege realitatea noastră în termeni fizici!

În “Puterea gândului 8” am dovedit că conştiinţa are acces la viitor. Am arătat că viitorul se compune din diferite versiuni, mai mult sau mai puţin probabil, dintre care una urmează să devină realitatea prezentă. Iar instanţa care alege versiunea respectivă poate fi doar conştiinţa noastră, prin rezonanţele gândurilor la nivele înalte. RNG-ul menţionat data trecută parcă reacţionează la orice restructurare de amploare mai mare pe nivelul dimensiunilor înalte, care urmează să devine realitate. Pentru că RNG-ul este bazat pe o sursă cuantică, care nu se poate fi influenţat prin orice forţă sau câmp, deviaţia lui din coincidenţă trebuie să arate o schimbare de nivel în care doar cuanţii şi conştiinţa au acces.

Lumea viitorului parcă este guvernat de gândurile noastre! Versiunea viitorului, care se potriveşte cu conţinutul şi energia gândurilor noastre devine realitate, iar alţii rămân acolo, în lumi paralele - la fel de real, dar nu pentru noi. Secretul puterii gândului este ridicarea energiei şi alegerea conţinutului gândului potrivit şi în mod conştient, să nu se întoarcă vreo greşeală spre noi. Tehnica poate fi învăţată, documentată şi îmbunătăţită prin folosirea RNG-ului (vezi: Puterea gândului 10, 11, 15, 20 ), lucru pe care o să vi-l prezint data viitoare, folosind câteva exemple de vindecare.