Puterea gândului 14 – Energia conştiinţei, boala şi vindecarea

După cum am arătat în ultimele două articole, se poate aplica învăţătura şamanilor Kahuna din Hawaii în limbajul fizicii cuantice. Firele Aka le-am identificat ca unde parţiale ale pachetului undelor care descriu particulele elementare şi reacţiile lor. În viitor ne vom ocupa şi de modul în care firele Aka leagă sufletele prin rezonanţă, dar înainte trebuie să analizăm conexiunea între conştiinţă şi materie mai detaliat. Pentru acest lucru aruncăm din nou o privire la învăţătura Kahunelor, care ne prezintă deja un model interesant, şi îl traducem în limba ştiinţei.

Kahunele împart conştiinţa umană în trei forme, care coexistă în fiecare suflet. Serge Khalili King le interpretează în felul următor: Prima partea este conştiinţa joasă, aspectul cel mai simplu a conştiinţei noastre care se numeşte “Ku” în limba Kahunelor . Ku-ul are sarcina de a acumula informaţia ca memorie în celulele şi muşchii corpului fizic, precum un computer care salvează un dosier pe hardul lui. Aspectul sufletului care trimite această informaţie este Ego-ul nostru, partea a doua a conştiinţei, care percepe şi evaluează evenimentele în lumea materială. După afirmaţia Kahunelor, Ku-ul nu poate să deosebească evenimentele în timp, fiindcă nu înţelege ce înseamnă timpul ! El reacţionează numai la emoţii. Emoţiile puternice îl motivează să salveze informaţii însoţite cu prioritate faţă de informaţii legate de emoţii slabe sau chiar de plictiseală. Asta înseamnă: dacă Ego-ul nu se mai gândeşte la un eveniment traumatic din trecut, cu emoţii puternice, atunci Ku-ul salvează încă o amprentă în acelaşi loc unde se află deja memoria evenimentului! Adică, conştiinţa joasă nu poate deosebi dacă Ego-ul trăieşte un eveniment real sau îşi aminteşte ceva din trecut. La fel se procedează cu gândurile despre viitorul: dacă Ego-ul gândeşte cu frică puternică la un necaz posibil, atunci Ku-ul salvează informaţia primită ca un eveniment real în celulele corpului. În timp, amprentele adunate în atomi şi celule se manifestă ca micile întărituri în muşchii omului, din care se poate dezvolta o afecţiune fizică sau chiar o boală. Teoria despre salvarea traumelor neintegrate pe planul fizic în anume părţi din corp este sprijinit de doi nemţi care lucrez de mulţi ani în domeniul psihiatriei. Medicul Ruediger Dahlke şi psihologul Thorwald Detlefsen afirmă că, fiecare boală ne confruntă cu un mesaj ascuns şi simbolic. Locul manifestării şi simptomele pot ajuta la identificarea gândului “greşit”, care este responsabil pentru apariţia boli. Gândul vinovat se poate analiza şi corecta după aceea prin şedinţe de psihoterapia, procesul care iniţiază vindecarea. După teoria lor, chiar traume neintegrate din vieţile trecute pot provoca gânduri greşite care duc la apariţia bolilor în viaţa actuală.

Cum se poate explica o reacţie posibilă a trupului asupra gândurilor încărcate cu emoţii prin fizica cuantică? În “Puterea gândului 13 – Energia conştiinţei creează realitatea noastră” v-am prezentat deja teoria prin care se interpretează pachetul undelor lui Schroedinger ca structură energetică a conştiinţei. Pachetul cuprinde mai multe benzi, o bandă fiind responsabilă pentru apariţia materiei, iar alţi pentru aspectele conştiinţei care fac parte din suflet. Pentru că benzile se caracterizează prin frecvenţa lor ca măsură pentru energie, fiecare nivel de conştiinţa are energie proprie. Emoţiile stimulează undele cu diferite frecvenţe să îşi cresc amplitudinea, sau intensitatea. Emoţiile “negative” (teama sau ura) vibrează la frecvenţe mai joase, iar emoţiile “pozitive” (bucurie sau inspiraţie creativă) la nivelele cu frecvenţe înalte. Emoţiile care însoţesc un gând îl încarcă cu această energie! Ce înseamnă acest lucru în viaţa reală? Dacă gândeşti despre viitorul tău cu speranţă şi plin de încredere, gândul tău vibrează cu frecvenţă înaltă. Dacă eşti plin de frică sau dezamăgire, gândul tău vibrează cu energie joasă. Cu cât mai puternice sunt emoţiile însoţite de gând, cu cât este mai mare intensitatea gândului prin amplitudinea undei. Gânduri astfel încărcate formează împreuna un câmp energetic, pe care îl poartă fiecare persoană. Nivelul energetic al câmpului poate să varieze în funcţie de starea emoţională.

Teoria mea se confirmă prin lucrările medicului american David Hawkins, care a dezvoltat o metodă pentru a măsura nivelele energetice a conştiinţei prin Kinesiologie, chiar dacă în cartea lui nu oferă nicio explicaţie despre natura acestei energii. Dacă interpretez teoria lui (publicată sub titlu “Power versus force: an anatomy of consciousness. The hidden determinants of human behavior”) din punctul meu de vedere, atunci “power” reprezintă energia pe bandă cu frecvenţă înaltă, iar “force” se identifică ca şi energie pe bandă cu frecvenţă joasă.

Pentru a înregistra memorii pe nivelul material al trupului (a nu se confunda cu procesul de înregistrare a memoriei în creier!), Ku-ul trebuie să acţioneze pe banda care se află “în trecut” din punctul de vedere al Ego-ului, pentru că această bandă produce în lumea materială fenomenul de masă grea! De unde au ştiut şamani din Hawaii acest detaliu mic dar important? Cu a treilea partea a conştiinţei, conştiinţa înalta numit “Kane”, care este responsabil pentru idei, creativitate şi “scânteia dumnezeiască” a sufletului, ne vom ocupa, când analizăm metoda Kahunelor de a materializa dorinţele. Data viitoare mai rămânem un pic la aceeaşi subiect, legătura între boală şi energia conştiinţei.