Puterea gandului 19 – Vindecare prin schimbarea memoriei celulare

Dupa cercetarile neurobiochemistei americana Candace Pert, fiecare emoţia elibereaza moleculele specifice, care se plimbe prin circuitul sânguin, cautând locurile potrivite la suprafaţa celulelor, unde se potrivesc că cheia în gaură în uşi. Fiindcă fiecare gând este însoţit cu emoţii, gândul tot cauzeaza eliberarii moleculelor specifice. Prin legatura lor la suprafaţa celulelor, ele provoc un lanţ de reacţie în interiorul celulei chiar pănă la nivelul ADN-ului. Prin acest mecanism, gânduri noştri sunt in stare să influenţeze activitatea structurii genetice. Ce înseamna acest lucru? Aungem la concluzie destul de provocant, ca ADN-ul nu reprezinta de loc structura rigida şi neschimbatoare cum ştiinţa ne a prezentat pănă acum. Cercetarile din ultimele ani au aratat că genele sunt deosebite de influenţabile, comunicând interactiv cu toate feluri de molecule din interiorul celulei. Comunicaţia se deruleaza, de exemplu, prin micile “şaltere”, care se afla înainte de fiecare gen, şi care determina dacă genul este “aprins” sau “liniştit”, dacă lucreaza cu toata putere sau doar cu jumatate. Mecanismul prin care emoţii şi gânduri influenţez activitatea genomului suna fantastic, dar pănă acum vorbim despre lucrurile care au fost dovedite de ştiinţa suta la suta. Prin clea ştiinţei se poate ajunge deja la o concluzia fantastica: gânduri noştri au un efect foarte mare – poate şi decisiv – asupra sanataţii organismului.

Conceptul memoriei celulelor şi rolul ei privind sanatatea omului este cunoscut şi în alte sisteme decât ştiinţa clasica. Şamanii Kahuna, de exemplu, tot ştiu din învaţatura lor veche faptul că evenimentele traite de om declanşez reacţii care ajung pănă la nivelul memoriei celulelor. Kahunele afirm mai departe, ca experienţa reală provoacă aceeaşi reacţia pe nivelul celulelor decât imaginaţia fictiva, adică, gândul. Un gând însoţit de emoţii puternice se amprenteaza în memoria celulelor, astfel încât nu mai se poate deosebi dacă omul doar aminteşte un eveniment impresionant, sau dacă trece cu adevarat prin situaţia respectiva. De aceea se spune, conştiinţa joasa (responsabil pentru memoria celulara) sau Ku-ul in limba Kahunelor, nu cunoaşte timpul. Corpul uman reacţioneaza in acelaşi mod, independent dacă cauza reacţiei este un eveniment real, o amintire din trecut sau o imagina fictiva cum va fi viitorul. Evident că, modul de a gândi este decisiv pentru întreaga stare de sanatate. Prin gândurile potrivite, se poate reprograma memoria celulara! Gândul “sanatos” este cheia şi primul pas spre vindecarea, şi exact acest lucru trebuie să învaţam!

Dar - vorbim in cazul Ku-ului Kahunelor despre aceeaşi mecanism decât memoria celulara codificată in forma ADN-ului? Sau exista încă un nivel pe care celulele amintesc “experienţele” lor? ADN-ul este o baza de date, care nu explica întreaga memoria pe nivelul celular, pentru că structura lui ramâne aproape la fel, chiar dacă genele individuale poate să şi-schimbe poziţii, să se învirte, să sparge in doua, să fie dezactivate sau amplificate prin moleculele metabolismului. Se pare ca ADN-ul funcţioneaza mai ales că un bios la computer, care conţine doar fişierele sistemului. Că şi la calculator, utilizatorul nu are voie să manipuleze prea mult din ele. De aceea, genetică nu poate să explica memoria celulara suta la suta,fiindcă celulele amintesc şi noile impresie undeva la o “memorie de lucru”, pe care se salveaza fişierele cu conţinutul mai trecator - despre evenimente şi gânduri de fiecare zi. La fel că şi creierul, celulele fac accesul la memorii folosite mai dese mai repede faţa de alţi, puţini utilizaţi. Adica, drumul care duce spre locul unde se afla o informaţiamai importanta este mai lat decât drumul spre ceva neimportant şi rareori folosit.

Exact la fel funcţionez canalele energiei conştiinţei, pe care am explicat în trecut - sau firele Aka dupa definiţia Kahunelor (vezi: Putera gândului 13 – Energia conştiinţei creeaza realitatea noastra) - care leg un om cu alţi oameni, cu obiecte sau cu gânduri: Dacă direcţionezi atenţia ta mai des la un om, la un loc, sau la o anume problema, atunci canalizezi mai multa energia spre ţiinta - şi canalul devine mai lat. Cantitatea energiei se mareşte cu intensitatea emoţiilor, iar frecvenţa energiei creşte cu calitatea emoţiilor dupa scala lui Hawkins. Exact aici trebuie să cautam mecanismul pentru al doilea componenta a memoriei celulare: pe firele Aka - sau direct pe nivelul materiei insuşi, findcă firele Aka sunt nimic altceva dacât benzile din pachetul undelor fizicii cuantice in care se petrece rezonanţa dintre gânditorul şi ţiinta, observatorul şi obiectul observat! Da, materia însuşi aminteşte. Iar amintirea se poate schimba... Prin acest descoperire se confirma intr-un fel existenţa bibliotecei Akashica, cronica eterica a esotericilor. Observând, omul gândeşte şi creaza lumea dupa gândurile lui, reflectate prin corpul lui fizic şi imprejurimile lui materiale. Boală şi sanatate sunt parţi din sistemul de feedback pe care noi primim prin privirea noastra in oglinda realitaţii.