A rămas numai parfumul amintirii...

Pe druml dintre Bucureşti şi Giurgiu, la 80 de km. de capitală, se află o localitate liniştită, numită Herăşti, Aici vieţuiesc paşnic români, bulgari, sârbi, romi. Nu are nimic deosebit această locaţie afară de un splendid palat, o construcţie absolut impunătoare, ce datează de la 1644, din piatră, adusă probabil din Grecia. Când francezul Paul de Alep a trecut pe aici, a fost fermecat de frumuseţea acestei construcţii, numind-o ”palat fără seamăn în lume, cum poate numai în ţara francilor afli şi care alungă prin farmecul său toată grija unui suflet întristat.”

Aici a trăit Miloş Obrenovici, căsătorit pentru o vreme cu Maria Elena Catargi, cea care l-a fermecat cu uşurinţă pe Alexandru Ioan-Cuza, relaţie prezentată de noi anul trecut în 18 episoade. După detronarea lui Cuza, unde a avut un rol direct (lăsând uşile dormitorului domnesc deschise, pentru intrarea complotiştilor), a plecat în Germania, putând fi întâlnită în garda de onoare a reginei Wilhelmina.(Să fi fost aceasta o răsplată pentru rolul jucat în aducerea pe tronul României a unui prinţ german?) În 1873 se îmbolnăveşte de cancer şi se sinucide la Dresda. Unii istorici presupun că a fost asasinată. Va fi adusă apoi în ţară, la Iaşi, fiind înmormântată în cimitirul „Eternitatea” de la Biserica Sf.Spiridon.

În curtea palatului de la Herăşti, spre Giurgiu, invadată acum de luxuriantă vegetaţie, pe o alee mai îndosită, călătorul va întâlni bustul cioplit în marmură al frumoasei Maria Elena Catargi Obrenovici, de care soţul ei, Miloş Obrenovici, voia să-şi mai amintească măcar astfel. A rămas astfel o umbră a trecerii ei. În viforul vremii se pierd toate, dăinuind abia amintirea, o mireasmă prin lumea aceasta fulgurantă...