RAPORT DE POEZIE

Toamna nu ar fi la fel de frumoasă fără un strop de poezie din seva strugurilor pregătiţi să plece din vie, fără un pic de rouă de pe iarba uşor îngălbenită odată cu frunza întristată, pe care o aşteaptă să-i cadă curând alături. Că este aşa ne-a demonstrat-o manifestarea organizată de Biblioteca Judeţeană Bistriţa- Năsăud, director, Oliv Mircea, coordonator de Proiect Cultural, David Dorian, desfăşurată în perioada 27- 31 august, Ediţia I, intitulată „Serile de la Casa Poetului”, şi având drept motto următorul crez, pe cât de adevărat, pe atât de greu de ajuns la el: „poezia rămâne, totuşi, cea mai importantă întâlnire pe care o avem pe acest pământ”. Nu trebuie uitat faptul că, după întâlnire, poezia este azi de cea mai mare întindere, atât printre poeţi, cât şi printre cititori sau chiar critici.
Casa Poetului e, de fapt, Casa din Bistriţa a lui Andrei Mureşanu şi, de-a lungul şi a întâlnirii noastre, cu nimic mai prejos decât una esenţială, dimineţile erau deja reci, păstrând răcoarea din piviţele nopţii, dar serile mai întârziau încă în căldura zilei, ca să păstreze rază de soare sub aripă.
Seara întâi – aezi şi menestrei: Vasile Dâncu, Elena M. Cîmpan, Emil Dreptate, Nicolae Bozbiciu, Victoria Fătu – Nalaţiu. Deschiderea oficială: salutul cordial al lui Oliv Mircea, care a dorit întâlnirii armonie şi rod bogat, intervenţia lui Dan Hăulică, invitat de onoare, apropiat al poeziei, susţinător al Zilei Internaţionale a Poeziei, încă de la înfiinţare, prezentările lui David Dorian pentru fiecare poet în parte: poze, cărţi, date biografice, referinţe critice. Primul gong: în scenă au apărut, pe rând, cei anunţaţi, rostind versuri ce-i reprezintă, transmiţând prin viu glas emoţii de poet, într-o desfăşurare de forţe de la poezia de dragoste la cea a timpului, de la modele până la idealuri – o lirică numai bună de ascultat, cu toate urechile, cu toate minţile, cu grijă parcă de-a nu vedea cum poezia ar încerca să sară uşor, de faţă cu martori, direct pe rafturile bibliotecii – Filiala Andrei Mureşanu, locul gazdă cel mai potrivit care, odată cu această primă seară, nu şi-a (re) deschis doar porţile fireşti, ci şi porţile poeziei.
Seara a doua – ecourile primei seri au făcut ca publicul să fie mult mai numeros iar vremea bună, fără ploaie, a oferit posibilitatea rămânerii până târziu sub clar de lună. Numele care au dat consistenţă de data aceasta „jocului secund” au fost: Maria Olteanu, Alexandru Uiuiu, Menuţ Maximinian, David Dorian, Ana Zegrean. Atmosfera a fost presărată cu opinii şi aprecieri din partea ascultătorilor, cu o pauză bine-venită în care s-au continuat discuţiile poetice, atingând şi „poiein”-ul, facerea poeziei, cu frumoase cuvinte de laudă la adresa organizatorilor, de mulţumire, dincolo de buzele unui pahar cu vin rece, binefăcător.
Seara a treia – în prim-plan următorii poeţi: Andreea Gal – Târziu, Victor Ştir, Suzana Deac, Ovidiu Pojar, Ştefan Veşcari. Şi recitalurile lor au continuat şi susţinut ideea diversităţii de stiluri, de abordări, de apartenenţă la o grupare/ şcoală/ generaţie/ curent, îmbogăţind seara cu sentiment, culoare, linişte, alte semne de mirare din faţa inefabilului atât de aproape şi atât de „de ne-atins”. Ca şi în serile anterioare, moderatorul David Dorian i-a invitat la microfon pe ascultătorii consacraţi, care s-au dovedit a fi receptivi atât la manifestare, cât şi la fenomenul poetic în desfăşurare. Dintre cei care au vorbit, comentând cu pricepere şi implicare, cu seriozitate, constructiv, firul acestor seri, s-a evidenţiat profesorul Vasile Filip, un bun cunoscător şi cititor de poezie, cu idei ce merită luate în seamă.
Seara a patra – penultima, cu prestanţă dată de Al. C. Miloş, Florica Dura, Veronica Ştir, Virgil Raţiu, Gheorghe Mizgan. S-au citit poezii originale şi în traduceri. Surpriza şi bucuria serii au fost oferite de către Virgil Raţiu care, convins de prietenulVictor Ştir, a citit poezie veche, de pe o coală îngălbenită, cu parfum de Ezra Pound, cu vibraţie dincolo de timp, purtând vraja a ceea ce înseamnă scrisul de poezie, trăit dar greu de explicat/ exprimat în cuvinte, ca şi cum cuvintele poeziei ar veni deodată cu inspiraţia, ar fi şi ele de sorginte divină, pe când celelalte cuvinte sunt mai uşor de asumat şi logic. Chiar dacă nostalgia ultimei seri îşi făcea simţită prezenţa şi bătea prin aerul proaspăt, cei prezenţi au lăsat deoparte tristeţea, încercând să prindă clipa în toată bogăţia ei.
Seara a cincea – a laurilor aşezaţi pe creştetul poeţilor: Laura Gherman, Ioan Cioba, Liviu Ioan Mureşan. Deşi serile de poezie se apropiau de final, nimeni n-a simţit sfârşitul. Totul s-a petrecut ca şi cum poezia ar continua şi mâine seară, şi poimâine seară, şi în fiecare dintre serile fiinţei noastre. Au fost împreună poeţi cu poeziile lor, cu criticii lor, cu viaţa lor. Un eveniment pus la îndemâna pasionaţilor de poezie, care n-ar fi fost posibil fără gândul cel bun, adus la lumină, trăitor printre noi, cei de rânduri/ de versuri înălţate în cel mai spectaculos mod – viu, divin – spre cerul de deasupra noastră.
Astfel, în serile unui început de toamnă, la Bistriţa, am văzut cum poezia bună bea lună, ca un personaj de basm, care trebuie să prindă putere, supravieţuind până la ediţia următoare. Ne-am imaginat că n-am fi între blocuri ci, la fel de posibil, la ţărm de mare sau la poale de munte.
Această manifestare – SERILE DE LA CASA POETULUI – a avut şi înălţimea şi adâncimea specifice miracolului de care s-a ocupat: Poezia noastră/ din noi...
EDUARD CĂLINESCU