Revista „Arhivele Bistriței” a trecut de numărul 20

        Motto:1) „Timpul – domnul pe care nicio vamă

                        Nu l-a putut întoarce înapoi…”

                                                               ( Radu Stanca )

                    2) Locul unde trebuie să mergi ca să-ți reaprinzi speranța este trecutul.” ( Michael Ignatieff )

     După 20 de numere ale Revistei ( ca după douăzeci de ani de Dumas ), în format A 5, cu câte aproximativ o sută de pagini, plus, minus, tipărite la Presa Universitară Clujeană, în seria „Istorie – Societate – Cultură”, avându-i ca referenți științifici pe Adrian Onofreiu, doctor în istorie, de la Serviciul Județean Bistrița- Năsăud al Arhivelor Naționale, și pe Lucian Vaida, doctor în istorie, de la Muzeul Grăniceresc Năsăudean, din Năsăud, coordonatorul, Mircea Gelu Buta, principalul artizan al acestui proiect de referință locală, națională și universală, privește mai departe, în viitor, continuarea acestui vis, convins fiind că mai există suficiente subiecte și teme, personaje și evenimente, ce merită să constituie economia unor alte și alte edificatoare studii de antropologie, cu referire la orașul Bistrița, la Ținutul Bistriței și al Năsăudului, ca locuri în care există destine ce merită aduse în lumina unor pagini îndelung documentate și scrise cu pasiune de cercetător.

      Alcătuită pe principii științifice ( pe ani, fiecare an cu fascicule, cu număr, cu texte bogate în note, în repere, în explicații, numerotate academic, cu o bibliografie ce impune respect față de munca depusă, de ani, poate, de lecturi, cu date despre autorii care semnează, în detaliu, cu imagini și fotografii, riguros explicate și datate, unele de o valoare inestimabilă, unicat ) revista întrunește rigorile unei publicații de calitate, fără egal în domeniu. Conținutul academic este însoțit de calitatea unor fragmente culturale și literare, întâlnite inevitabil în procesul de creație, de adevărate eseuri, pe teme diferite, îngemănându-se ca într-un alt tratat al artelor, dar și al științelor, continuându-l pe cel din „Pseudokinegetikos”, al lui Al. Odobescu.

       Începută în 2016, revista „Arhivele Bistriței” a apărut cu câte patru numere pe an, în primii trei, și apoi cu câte două numere pe an, în următorii patru. Pentru o imagine asupra preocupărilor, atât ancorate într-o așa-numită temă de actualitate, cât și menită să ofere interpretări asupra istoriilor, dincolo de timp, redăm titlurile,  bine alese, ca o trecere în... revistă a Revistei „Arhivele Bistriței”, până la începutul anului de grație 2023. În 2016, „Petru Rareș și bistrițenii”, „Poetul Andrei Mureșanu în memoria contemporanilor”, „Demografie și confesiuni în Transilvania”, „Cu gândul la George Coșbuc” ( am intitula seria „Începuturi” ); în 2017, „Mihai Viteazul, apărător al creștinătății”, „Relații interconfesionale în Transilvania”, „Medicii și istoria”, „Alexandru Vaida- Voevod” ( s-ar potrivi numele de „Rădăcini istorice” ); în 2018, anul Centenarului Marii Uniri, evenimentul central al studiilor l-a constituit evenimentul politic, împreună cu Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român ( ASTRA ), cu însemnătatea bisericii, în formulele „Arhivele și cercetarea istorică în perspectiva marii Uniri”, „ASTRA și Marea Unire”, „Premisele Marii Uniri”, „Bisericile istorice românești din Ardeal și marea Unire”. Din 2019, revista apare bianual: „Făuritorii Marii Uniri” și „Istoria economică a Bistriței” sunt ecouri și prelungiri ale anului 2018. După istorie, politică, economie și medicină, vine rândul învățământului să fie redescoperit, așa cum a fost, reinterpretat și pus în lumina zilelor noastre. Fascicula 1 din 2020 se ocupă de „Învățământul bistrițean după Marea Unire”, iar fascicula 2 a aceluiași an, „Județul Năsăud în perioada administrației militare sovietice”, schimbând registrul spre o zonă militară. 2021, cu „Românii și sașii din Ținutul Bistriței” și cu „Bistrița sub ocupație hortistă”, continuă preocupările de clarificare a unei istorii locale, realist și onest prezentată și interpretată. 2022 este anul cu „Profesorii aromâni trăitori în Bistrița și Năsăud” ( Teohar Mihadaș și Ioan Cutova ) și cu „Acad. Sever Pop, un destin european”.

     Referitor la caracterul antropologic al studiilor din „Arhivele Bistriței”, la capătul acestui șir de titluri, se cuvine menționat faptul că pentru cititori ( pasionați de istorie, de cultură, de literatură, elevi, studenți, din țară sau din lume, pentru că Revista se distribuie în instituții și biblioteci din România și din alte țări ), acesta este vizibil ilustrat în felul cum circumstanțe sociale, politice, economice, au influențat destinul unor „oameni de seamă”, trăitori în Țara Năsăudului și a Bistriței, atât cât se lasă cunoscut din documente existente, nu inventate. Din toate studiile respiră caracterul umanist, ca unică salvare din calea nedreptății, de orice fel.

      Deși numele Revistei ne-ar duce cu gândul la Arhive-le, ca instituție, la arhive-le mai mult decât o bibliotecă, în mod paradoxal, revista se bazează pe arhive personale, de familie. De altfel, una dintre motivațiile acestui proiect de mare suflet al coordonatorului Mircea Gelu Buta este și aceea că „oamenilor nu le prea place a scormoni pulberea arhivelor, fie din comoditate, din dezinteres, din prejudecăți sau de frică să nu fie descoperite oarece lucruri neplăcute”, cum remarcă Nestor Șimon, secretar la Fondurile grănicerești românești.

     Dacă este adevărat că valoarea unei reviste constă în notorietatea celor care scriu și publică în paginile ei, atunci, neîndoielnic, prestigiul „Arhive-lor Bistriței” este asigurat. De-a lungul timpului, au semnat studii de referință și au contribuit la „profilul” Revistei, Mitropolitul Andrei, acad. Ioan – Aurel Pop, Nicolae Manolescu, Alex Ștefănescu, Tudorel Urian, Mihai Zamfir, Andrei Marga, Aurel Rău, Sorin Dumitrescu, directori de institute, de instituții, membri și membri corespondenți ai Academiei Române, scriitori și istorici locali.

      Anul VIII al „Arhivelor Bistriței”, 2023,  debutează cu Fascicula 1 ( 21 ), „Din cercul intelectualilor năsăudeni”.

Ca de fiecare dată, textul de început în Revistă îi aparține lui Mircea Gelu Buta, care dă tonul, cu un eseu despre „Ce este un om cult” ( „Cultura profesională să fie secondată de o cultură literară, muzicală, plastică, și de o exprimare elevată...” ), ridicând ștacheta la înălțimea așteptărilor de cititor. Urmează studii dedicate lui Nestor Șimon, istoricului Dumitru Protase, lingvistului Nicolae Drăgan și lui Sever Pop, semnate de Adrian Onofreiu, Dan Lucian Vaida, Gabriela Violeta Adam, Doina Grecu și Veronica Ana Vlașin ( Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române, Filiala Cluj- Napoca ), Florica Coruțiu, Gabriela Lucreția Dâncu, Claudia Septimia Sabău ( Univ. „Babeș – Bolyai”, Cluj- Napoca ).

      La bogăția de idei, de documente și de relatări, de care dispune Revista ”Arhivele Bistriței”, s-ar crede că nu vine din trecut ( acel trecut încheiat ), ci din viitor ( un viitor, a cărui limite sunt nedefinite și asigură tot farmecul textelor, izvorâte de dincolo de praful vremii și sortite unei suprafețe de oglindă.

Elena M. Cîmpan