,, SĂRBĂTOAREA SĂRBĂTORILOR’’ – CUNUNĂ DE SPIRIT ŞI DE TRADIŢIE-

Dintre toate sărbătorile noastre de peste an, nici una nu poartă pecetea luminii, a dragostei şi frăţiei ca sărbătoarea Paştelor. Nici una nu aduce cu sine atâta belşug de dăruire mântuitoare ca Invierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Precedată de intrarea Mântuitorului în Ierusalim, ,,Sărbătoarea sărbătorilor’’ este o punte spre un nou anotimp, acela al curăţeniei fizice şi sufleteşti. De aceea în tradiţia populară, săptămîna patimilor are un calendar foarte precis pe care îl respectă aproape toţi credincioşii.

Luni şi marţi sunt zile de curăţenie, când se desăvârşesc lucrările începute cu multă vreme înainte. Se zugrăveşte şi se curăţă tot ce se poate prin casă pentru a înlătura ,,frigul şi urîciunea’’. Se scutură ori se spală covoarele, se face rânduială în curte şi în grădină, stârpindu-se orice focar de infecţie. Nici casa celor plecaţi în veşnicie nu este neglijată. Miercuri se curăţă şi se pun flori pe morminte în memoria celor dragi.

Paştele se leagă şi de înnoirea straielor de sărbătoare. Copiii , dar şi cei mai în vârstă îşi doresc ceva nou şi frumos , fapt pentru care se fac eforturi deosebite.

Joi, gospodinele pregătesc ouăle pentru vopsitt, se face pasca şi cozonacul care în ziua de paşti vor fi duse în faţa altarului ca să fie sfinţite.Nimeni nu lucrează vineri pe câmp, iar sâmbătă credincioşii se pregătesc pentru noaptea de Înviere. Atunci se aude îndemnul : ,, Veniţi de luaţi lumină !’’ Este lumina taborică, lumina sfîntă, lumina binelui şi a curăţeniei sufleteşti, este încredinţarea că viaţă de dincolo va fi luminată.

Odată cu Învierea Domnului, poarta raiului s-a deschis.Cine intră pe această poartă ,, culege florile duhovniceşti cu a căror mireasmă se împărtăşeşte şi pe sfinţi îi slăveşte’’.

În această zi de bucurie, de binecuvântare, de iertare, de pace şi împăcare, ne unim mai întâi sufletele cu cerul, cu îngerii şi oamenii, cu strămoşii noştri şi cu cei care vor veni după noi şi spunem ,, Hristos a înviat !’’