,, SĂRBĂTOAREA SĂRBĂTORILOR’’

Dintre toate sărbătorile noastre de peste an, nici una nu poartă pecetea luminii, a dragostei şi frăţiei ca sărbătoarea Paştelor. Nici una nu aduce cu sine atâta belşug de dăruire mântuitoare ca Invierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Precedată de intrarea Mântuitorului în Ierusalim, ,,Sărbătoarea sărbătorilor’’ este o punte spre un nou anotimp, acela al curăţeniei fizice şi sufleteşti. De aceea în tradiţia populară, săptămâna Patimilor are un calendar foarte precis pe care îl respectă aproape toţi credincioşii.

Luni şi marţi sunt zile de curăţenie, când se desăvârşesc lucrările începute cu multă vreme înainte. Se zugrăveşte şi se curăţă tot ce se poate prin casă pentru a înlătura ,,frigul şi urîciunea’’ din orice cotlon. Se scutură ori se spală covoarele, se face rânduială în curte şi în grădină, stârpindu-se orice focar de infecţie. Nici casa celor plecaţi în veşnicie nu este neglijată. Miercuri se curăţă şi se pun flori pe morminte în memoria celor dragi.

Paştele se leagă şi de înnoirea straielor de sărbătoare. Copiii , dar şi cei mai în vârstă îşi doresc ceva nou şi frumos , fapt pentru care se fac eforturi deosebite.Târgul de la Năsăud a rămas o tradiţie în acest sens pentru toţi locuitorii de pe Valea Someşului. Acolo , sub cerul liber, pe câteva sute de metri, se intind tarabele cu cele mai diverse articole. În preajma acestei sărbători este greu să ai pasul nestingherit de freamătul mulţimii venită din toate părţile acestui ţinut.

Joi, gospodinele pregătesc ouăle pentru vopsitt, se face pasca şi cozonacul care în ziua de paşti vor fi duse în traistele ţesute cu atâta migală şi frumuseţe şi puse faţa altarului pentru ca aceste bunătăţi tradiţionale să fie sfinţite.

Nimeni nu lucrează vineri pe câmp, iar sâmbătă credincioşii se pregătesc pentru noaptea de Înviere. În după-amiza acelei zile se aduce anafura de la biserică, de obicei de către copiii , care va fi luată după Înviere de către toţi membrii familiei . La miezul nopţii, lumea este adunată în faţa bisericii. Atunci se aude îndemnul preotului : ,, Veniţi de luaţi lumină !’’ Este lumina taborică, lumina sfîntă, lumina binelui şi a curăţeniei sufleteşti, este încredinţarea că viaţă de dincolo va fi luminată. Se înconjoară de trei ori biserica, după care se intră la slujba de Inviere

În dimineaţa zilei de Paşti, cele mai mai inocente fiinţe din sat, copiii, fetiţe şi băieţi, trec din casă în casă pentru a vesti Învierea Celui care ne-a mâmtuit de păcate. Ei sunt răsplătiţi cu ouă roşii, prăjituri şi turtiţe, specifice acestei zone.

Odată cu Învierea Domnului, poarta raiului s-a deschis. Cine intră pe această poartă ,, culege florile duhovniceşti cu a căror mireasmă se împărtăşeşte şi pe sfinţi îi slăveşte’’.

În această zi de bucurie, de binecuvântare, de iertare, de pace şi împăcare, ne unim mai întâi sufletele cu cerul, cu îngerii şi oamenii, cu strămoşii noştri şi cu cei care vor veni după noi şi spunem ,, Hristos a înviat !’’