Pr. Vasile Beni: Să ne rugăm ca Învierea Domnului să aducă pacea în sufletul nostru, în casa, în țara și în lumea întreagă

                     Dragii noștri credincioși!               Hristos a Înviat!

        Cel mai scump cuvânt pentru fiecare dintre noi în aceste vremuri ar trebui să fie pacea. Două nopți sfinte luminează anul nostru bisericesc, noaptea de Crăciun (când pruncul Iisus se naște în ieslea din Betleem și îngerii cântă:,, Slavă întru cei de sus și pe pământ pace și între oameni bună învoire!”) și noaptea sau ziua de Înviere(când Mântuitorul intră prin ușile încuiate și le zice apostolilor:,,Pace vouă!”)

     Iar pentru aceste două frumoase și mari sărbători ne pregătim prin rugăciune, post și spovedanie, pentru ca apoi să gustăm din Mielul jertfit, dar și din ouăle roșii, așa cum frumos spune poetul nostru bistrițean Menuț Maximinian în poezia ,,La Paști”-,, În sat/ Haine cernite/ Și post negru/ Ouă roșii/Mielul jertfit/Spovedanie”.

   Dacă evreii sărbătoreau Paștile în amintirea scăpării lor din robia Egiptului și a trecerii lor în Canan, țara făgăduinței și a fericirii „Paștile creștinilor” înseamnă trecerea de la robia morții la împărăția vieții veșnice. Să ne oprim în cele ce urmează la câteva gânduri la această frumoasă și măreață sărbătoare.

Ce ne învață sărbătoarea Înviereii.  În fiecare an, în prag de primăvară, minunea Învierii Domnului ne reamintește că noi, oamenii, nu am fost creați spre moarte, ci spre viața veșnică. Iar Învierea este cel mai mare eveniment din istorie, este ceea ce diferențiază creștinismul de orice altă religie. Învierea Domnului este începutul și sfârșitul tuturor sărbătorilor creștine. Învierea Domnului sau sărbătoarea Paştilor este praznicul despre care putem spune că nu are un început, în sensul că el se naşte odată cu creştinismul. „Sărbătoarea Paştilor constituie misterul central şi dominant al cultului ortodox, care îşi aruncă razele peste întregul an liturgic şi cult ortodox“, așa cum spunea părintele profesor Ene Braniște. Toată teologia, toate lucrările și toate simbolurile Bisericii au un singur scop: Învierea dragostei, adică smulgerea omului din răutate și punerea lui in starea sa firească, desăvârșită.           

Ce este lumina Învierii. În noaptea de Înviere, creștinii vin la Biserică pentru a primi „Paști” care sunt cubulețe de pâine și vin care sunt sfințite, dar și pentru a primi Lumină. Iar Lumina nu este altceva decât însuși Hristos cel Înviat, pentru că El însuși se autodefinește ca fiind lumina vieții: „Eu sunt lumina lumii, cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”.

     Ce ar trebui să ne aducă învierea. Paştile sunt sărbătoare păcii sau a împăcării omului cu Dumnezeu şi a oamenilor întreolaltă. În acest sens, sărbătoarea Sfintelor Paşti ne îndeamnă să ducem lumină şi să fim lumină acolo unde locuim sau unde muncim. Să ducem lumină, bucurie şi pace celor care sunt întristaţi, celor care sunt singuri, celor care sunt neajutoraţi. Să ducem bucuria Învierii tuturor celor dragi, dar mai ales celor bolnavi care ar fi dorit să vină la slujba de Înviere, și care din cauza suferinței, n-au putut. Să ducem lumina Învierii și celor care ar fi putut să vină, dar nu s-au ostenit sa iasă din casă. Spuneți-le tuturor că Hristos a înviat și pentru ei. Iar lumina Învierii să vă umple sufletele de bucurie.

Spre încheiere aș vrea să mă opresc la versurile unei frumoase poezii:

                       La Paşti

                 (de George Coşbuc)

                        Prin pomi e ciripit şi cânt,

                        Văzduhu-i plin de-un roşu soare,

                        Şi sălciile-n albă floare

                        E pace-n cer şi pe pământ.

                        Răsuflul cald al primăverii

                        Adus-a zilele-nvierii.

                        Şi cât e de frumos în sat!

                        Creştinii vin tăcuţi din vale

                        Şi doi de se-ntâlnesc în cale

                        Îşi zic: Hristos a înviat!

                        Şi râde-atâta sărbătoare

                        Din chipul lor cel ars de soare.

                        Şi-un vânt de-abia clătinător

                        Şopteşte din văzduh cuvinte:

                        E glasul celor din morminte,

                        E zgomotul zburării lor!

                        Şi pomii frunţile-şi scoboară

                        Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

                        E linişte. Şi din altar

                        Cântarea-n stihuri repetate

                        Departe până-n văi străbate

                        Şi clopotele cântă rar:

                        Ah, Doamne! Să le-auzi din vale

                        Cum râd a drag şi plâng a jale!

                        Biserica, pe deal mai sus,

                        E plină astăzi de lumină,

                        Că-ntreaga lume este plină

                        De-acelaşi gând, din cer adus:

                        În fapta noastră ne e soarta

                        Şi viaţa este tot, nu moartea.

                        Pe deal se suie-ncetişor

                        Neveste tinere şi fete,

                        Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;

                        Şi-ncet, în urma tuturor,

                        Vezi şovăind câte-o bătrână

                        Cu micul ei nepot de mână.

                        Ah, iar în minte mi-ai venit

                        Tu, mama micilor copile!

                        Eu ştiu că şi-n aceste zile

                        Tu plângi pe-al tău copil dorit!

                        La zâmbet cerul azi ne cheamă

                        Sunt Paştele! Nu plânge, mamă!

Hristos a Înviat! 

 Pr.Vasile Beni