Șase ani fără Regele Mihai I al României

Coroana este un privilegiu, o povară, nu un ornament!

Monarhia constituțională e minunea de la Dumnezeu de a înfrumuseța și nobila pământul, căci vine din cea mai înaltă sursa, pentru a le da

oamenilor de rând un ideal spre care sa tinda, un exemplu de noblețe și răspundere care să-i înalte in viață lor obișnuita! E o chemare de la Dumnezeu.

Datoria înainte de toate!

Monarhul este apărătorul credinței și prima lui datorie este de a inspira națiunea, cu spirit de sacrificiu și curaj.

Un asemenea om a fost și Regele Mihai I al României. A avut curajul de a provoca lovitura de palat de la 23 august 1944. A primit cu același curaj amenințările cu moartea din partea lui Stalin și a lui Hitler, a intrat în greva regala ani de zile, ținând piept comuniștilor… La 30 decembrie 1947 a fost pur și simplu șantajat de Petru Groza și Gh. Ghiorghiu Dej sa semneze abdicarea deja scrisă de ei, cu torturarea și închisoarea a peste o mie de oameni și chiar poate omorârea lor.

A reușit flacara spirantei pentru inalturarea dictaturii roșii peste 40 de ani. A suportat umilința unui comportament nedemn chiar sfidător la adresa sa din partea autorităților romane în tot acest timp. A fost urmărit permanent de Securitate toți anii exilului. După 1990 a încercat unsprezece(11) tentative de întoarcere în țară din care a reușit doar una și aceea, cu ocazia sarbatorilor Pascale din 1992, la invitația IPS Teoctist și IPS Pimen, regemul Iliescu s-a indublecat sa accepta vizita de trei zile a Regelui!

De ce? Pentru a putea fi canonizați Ștefan cel Mare devenit apoi și sfânt și Constantin Brâncoveanu, la mănăstirea Putna și apoi la Biserica Sf. Gheorghe din București.

Cu aceasta ocazie s-a putut observa lesne pe străzile Bucureștiului multimea de oameni care s-a adunat spontan în fata hotelului unde a fost cazat și care scanda: „ NICIUN PASTE FARA REGE! NICIUN 10 MAI FARA REGELE MIHAI!”.

Au fost sute de mii de oameni care au asistat cu mare bucurie la prezentarea în premiera a micuțului de atunci Principele Nicolae.

Așadar, Regele Mihai a făcut un gest deosebit din nou pentru spiritualitatea Poporului Roman efectuând cu cei doi mari ierarhi ritualul de canonizare a lui Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu.

Aceasta situație ne-a fost ascunsa tuturor, cu câteva excepții, pana acum 2 ani. Înainte de întoarcerea în Elveția, Regele Mihai a promis ca se va întoarce și va reveni pe tron dacă poporul va dori.  În aceeași ordine de idei a afirmat ca în Decembrie 89 „ Oamenii nu au murit pentru mine, ci pentru situația în care se aflau!”. 

Din acel moment pana în 1997 i-a fost interzisă întoarcerea în țară!

După ce Prof. Emil Constantinescu a câștigat alegerile prezidențiale, Regele Mihai a primit pașaport romanesc ( născut în România la Sinaia 1921 !!! ). Pe orice cale și cu eforturi susținute împreună cu Familia Regala a ajutat Romania sa se integreze în UE și în NATO ceea ce s-a și reușit în 2004 și în 2007. De asemenea, Regele Mihai a conceput în anul 2007 împreună cu reprezentanți ai Casei Regale și specialiști de marca din țară sa conceapă o viziune pe 30 de ani pentru dezvoltarea durabilă și modernizare României. 

A fost un om demn, onest și în același timp de o modestie și sinceritate rar întâlnite. 

Dumnezeu sa îl odihneasca în pace și în liniște. Îi vom păstra amintirea veșnica în inimi atât timp cât vom trăi!

 

 

REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI

Cele zece porunci pentru a dăinui

 

1. Aminteşte-ţi mereu că ţara este Familia ta!
Principele Carol  de Hohenzollern-Sigmaringen a venit în România în anul 1866, la vârsta de douăzeci şi şapte de ani, un moment al vieţii la care cei de astăzi îşi termină studiile şi se pregătesc să îşi întemeieze o familie. Drumul de lider al viitorului rege Carol I a început în „familia” numită România.
2. Să crezi în Dumnezeu alături de poporul tău!
Regii României au petrecut mereu marile sărbători creştine alături de popor. În zilele de sărbătoare, Palatul Regal devenea o casă pe care preoţii o sfinţeau ca pe oricare alta.

3. Pune-i pe oameni laolaltă şi veghează să facă lucruri bune!
Sub domnia Regelui Carol I, la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX au luat fiinţă Casa de Economii şi Consemnaţiuni, Uniunea Generală a Industriaşilor din România sau Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

4. Înclină-te în faţa curajului şi a jertfei şi arată-ţi mereu recunoştinţa!
La 25 de ani de la câştigarea Independenţei, Regele Carol I făcea o vizită în locurile unde s-au dat luptele în timpul războiului de la 1877.

5. Ajută-i pe cei lipsiţi de ajutor!
Maria a României a fost prezentă în punctele cele mai fierbinţi ale Primului Război Mondial, a suferit în refugiu alături de cei mulţi şi a mers în spitalele cu cele mai serioase epidemii, pentru a-i încuraja cu prezenţa ei maternă pe cei schilodiţi.
6. Fii cu un pas înainte şi lasă lucruri bune în urma ta!
Întemeierea de universităţi, spitale, şcoli şi biblioteci, instituţii, sfinţirea de biserici, dezvelirea de monumente publice şi multe alte gesturi de ctitorire completează efortul de dezvoltare şi europenizare pe care Familia Regală Română l-a făcut începând cu a doua parte a secolului al XIX-lea.

7. Nu uita că eşti om şi bucură-te de asta!
Ori de câte ori putea, Carol I îşi făcea plimbarea călare dis-de-dimineaţă, după care veneau la raport miniştrii.

8. Românii sunt ospitalieri, dar şi celelalte popoare trebuie s-o ştie!
Institutul Regal de Management al Ospitalităţii este proiectul creat de Familia Regala împreuna cu prestigioasa Şcoală Ecole Hâteliăre Lausanne şi partenerul român al acestora - Institutul IRECSON, pentru a-i învăţa tinerii care au ales ospitalitatea ca profesie să se perfecţioneze la cele mai înalte standarde mondiale.

9. Crede în ceea ce faci, iar în timp vor crede şi alţii!
Călătoria Reginei Maria în SUA din anul 1926 nu a fost apreciată la Bucureşti. I s-a reproşat că a vorbit într-un mod prea direct despre situaţia economică a ţării, în efortul ei de a atrage capital în România. Americanii au fost însă deosebit de entuziasmaţi, astfel că New York, Chicago, Kansas City, Baltimore, Pensylvania şi alte oraşe americane păstrează încă memoria trecerii reginei.

10. Nu aştepta de la oameni mai mult decât pot ei da!
Nici Regele Mihai nu a aşteptat ca „efemeridele” României recente să-i aşeze Familia în cărţile de istorie, ci s-a aşezat singur în contemporaneitatea europeană a României mileniului III, continuând firesc un destin întins din trei secole: XIX-XXI, într-un fel modern şi flexibil, în acest moment european şi global.