„Sat mat!”, adică în limba persană, „Regele a murit!” (3)

În secolul al XX-lea cu deosebire, au existat jucători de şah formidabili, între care cubanezul Jose Raul Capablanca, Cigorin, Alexandr Alehin, K. Brukner (azi antrenor de fotbal ceh) şi cei din şcoala sovietică, ce au dominat categoric secolul, dacă ar fi să ne amintim de Botvinik, Mihail Tal, Garry Kasparov (azi mai mult opozant politic), fiindcă şahul devenise în Uniunea Sovietică obiect de învăţământ pentru elevi începând din clasele primare (joc ce-i plăcea mult şi lui Lenin ori Sadoveanu la noi)…

De remarcat excepţionale simultane, cum a fost cel din 12922, când campionul mondial de atunci, Capablanca, a susţinut 103 partide, contra a 103 jucători desigur, câştigându-le pe toate, făcând doar o remiză ( deşi nivelul lor nu a fost-desigur- unul deosebit).Totuşi, e o performanţă. Robert Wade însă, care a jucat împotriva a 30 de elevi ruşi sub 14 ani (i-am lăudat mai sus), a pierdut 2o de partide şi a remizat 10.

Recordul mondial îl deţine bulgarul Kiril Ghiorghiof, care a susţinut într-un simultan din 2009 (februarie), 360 de partide în 14 ore, câştigând 284, remizând în 70 şi pierzând la şase table. Dacă un cavaler medieval în armură de fier şi cu o sabie de Damasc sau Toledo nu se temea să înfrunte o oaste întreagă, iată că în „sportul minţii” un om înfruntă alţi 360!