Scriitorul Icu Crăciun merge mai departe!

Cea mai recentă carte a lui Icu Crăciun se intitulează „In brevis” şi a văzut lumina tiparului anul trecut la Editura TIPO MOLDOVA, în colecţia OPERA OMNIA. Publicistică şi eseu contemporan. Bine primită de cititori şi critica literară. Menuţ Maximinian, de exemplu, o laudă, pe bună dreptate. În „Caiete Silvane”, nr. 11-12/ 2017. Am scris şi eu în paginile acestui cotidian despre cronica lui Manuţ, amplă şi la obiect, n-ai ce-i reproşa, şi nu mai este cazul să revin.
Adrian Ţion îşi dă şi el cu părerea. În revista „Tribuna”, ultimul număr din anul abia încheiat. Părere bună, cum era şi de aşteptat. În mare parte, părerile celor doi cronicari coincid. Dar, spre deosebire de Menuţ Maximinian, Adrian Ţion îşi încheie comentariul într-un stil care mă obligă să-l reproduc mai jos.
„Publicistica lui Icu Crăciun adunată în această carte nu este nici atât de scurtă cum lasă să se înţeleagă titlul ei, nici atât de uşor de condesat într-o recenzie… scurtă. Fapt pentru care mă opresc aici.” (Mersi, monşer! După ce acoperi o întreagă pagină de revistă cu tot felul de „aiureli cronicăreşti”, cu care – să recunoaştem! - orice scriitor s-ar mândri, poţi pune punct. Punct şi de la capăt, am zice noi, căci Ţion mai adaugă, totuşi, ceva. Ceva esenţial despre volumul lui Icu Crăciun. Ceva ca un fel de concluzie. „Ea (cartea – n. n.) are toate ingredintele necesare unei lecturi informative despre figurile de vitrină ale personnalităţilor literare din Ţara Năsăudului şi marchează capacitatea confraternă de-a asimila, de a oglindi şi de a trăi literatura prezentului de unul din fiii acestui ţinut.”
Acestea fiind zise, mă opresc şi eu. Aici. Cu gândul că – vorba ceea – cel mai bun continuă! Iar cel care merge mai departe în cazul de faţă e scriitorul Icu Crăciun! Mereu pus pe fapte măreţe, mereu surprinzător!