„Revanşa” lui Icu Crăciun

În timpul său liber, Icu Crăciun tace. Tace şi face. Adică, scrie. Cărţi de proză scurtă, romane, teatru. Reflecţii şi aforisme. Nu ştiu câte a scris până în prezent, nu le-am numărat. Pentru că scrie cam mult. Mult şi bine, mai adaug. Din ce în ce mai bine, parcă, spre bucuria cititorilor săi. Printre care, cel dintâi sunt eu! Cum îi apare lui Icu o carte nouă, cum o şi citesc. E şi cazul cu „Revanşa”, cel mai recent roman al său. Mi l-a trimis, l-am citit. Mi-a plăcut. Dar nu m-am pronunţat încă. Aştept să aflu şi alte opinii, mi-am zis. Şi am aflat deja. De la Adrian Ţion, un alt scriitor (polivalent!) pe care îl găseşti acolo unde ai crede mai puţin: adică, peste tot. În spaţiul revuistic, fireşte. De data aceasta, în revista „Tribuna”: „Mărturii ale generaţiei tranziţiei”. O recenzie (sau cronică literară) amplă şi aplicată. De parcă omul acesta, criticul, n-ar şti să bată câmpii. Şi dacă n-a învăţat-o până la această vârstă, adio de-acum încolo!
Să vedem însă, ce părere are Ţion despre romanul lui Icu Crăciun. Păi, dacă v-aş spune chiar totul, din nou m-ar avertiza Menuţ, mai marele cotidianului „Răsunetul”: Criză de spaţiu tipografic, monşer! Mai aşteaptă, zice. Şi eu aştept, ce să fac? Aşa e când n-ai tu scula ta, vorba aceea, eşti la cheremul tuturor!
„De dotările de povestitor, portretist şi analist ale lui Icu Crăciun nu m-am îndoit niciodată”, spune Adrian Ţion pe la începutul cronicii sale şi noi trebuie să-i dăm dreptate fiindcă i-am citit şi noi cărţile lui Icu Crăciun şi suntem şi noi de aceeaşi părere. „Iată că de la o carte la alta - continuă cronicarul -, scrisul lui a primit forţă de persuasiune şi a dobândit în timp pregnanţă şi profunzime, aşa cum, maliţios o spun, numai adevărata proză ardelenească o poate avea”. Afirmaţii pe care Adrian Ţion le argumentează, încât n-ai ce să-i reproşezi. Comentariul lui se „învârte” în jurul protagoniştilor: Adriana Ardelean şi Dinu Matei, două destine tragice, astfel că cei care n-au citit cartea găsesc aici un succint rezumat al romanului. Un roman cu accente autobiografice, aş risca eu.
„Romanul «Revanşa» al lui Icu Crăciun este […] o construcţie epică solid argumentată estetic şi raţional, conchide cronicarul, chiar şi emoţional, cu aprofundări şi rotunjimi secvenţiale, în regim realist, pe capitole, în manieră clasică, o carte bine scrisă în ansamblu despre diversitatea tipologiilor din vremea tranziţiei româneşti. O carte ce concurează colecţia Şcoala Ardeleană de proză a culturii clujene, unde a apărut.”
O cronică minuţioasă şi la obiect, cum afirmam la început, care îl onorează pe orice autor, aş mai adăuga eu.