Carte frumoasă …

Lectura romanului „REVANȘA” îți captează atenția din mai multe motive. În primul rând prin faptul că acțiunea se petrece într-un spațiu geografic din județele Bistrița-Năsăud, Cluj și Maramureș, în localități cunoscute mai mult sau mai puțin, dominate de forme de relief, cursuri de ape și alte elemente ale mediului natural despre care se învață la geografie. Viața oamenilor din acest spațiu geografic a avut și are anumite particularități care sunt foarte bine prezentate de autor, de unele dintre ele nefiind nici eu străin datorită originii și meseriei dobândite . Aș putea adăuga faptul că în satele din jurul Lechinței au fost aduși după plecarea sașilor „coloniști” din zona Munților Apuseni care au ocupat locuințele celor plecați iar la reforma agrară din anul 1945 au fost împroprietăriți cu pământul ce a aparținut sașilor și pe care l-au lucrat până la colectivizare. Mulți dintre ei nu s-au putut adapta la condițiile zonei și au plecat la orașe ori în alte părți din țară. Viața de familie a personajelor romanului seamănă uneori cu cea pe care am trăit-o alături de soție, socrii, părinți, rude, cunoscuți, cuprinde momente plăcute sau dramatice (moartea socrilor, a părinților) care au lăsat urme de neșters ce apar în dialogurile purtate sau pur și simplu se rememorează.
Asemenea obiceiului profesoarei de limba română Adriana Ardelean, personaj ce apare în a doua parte a romanului, am citit cartea având alături o agendă în care mi-am notat câteva situații și expresii ale personajelor. Am reținut faptul că Dinu Matei, personajul principal , a observat pacientele mai tinere care părăseau cabinetul stomatologic al prietenului său dentistul, că se țineau cu o mână de gură iar cu cealaltă de „fofoloancă”, că era convins de afirmația că în multe situații „condiția primordială este să îndrăznești, apoi urmează să perseverezi”, că „educația și cultura sunt o avere care nu poate fi furată”, că „ființa umană devine om, numai dacă are cultură și educație”, etc.
Lecturând romanul „REVANȘA” scris de domnul profesor Icu Crăciun parcă se stârnește în tine dorința de a citi și alte cărți ale acestui autor pe care, parcă fără să vrei, îl consideri un cunoscut, un semen al tău dotat cu har și talent pe care ți-l dăruiește și ție. Nu cred că greșesc dacă afirm „carte frumoasă, cinste cui te-a scris”.

Prof. pens. Rus Augustin