În sfârșit românii au pe cine alege președintele țării: Marcel Ciolacu!

Motto:
„Pot să spun că sunt fericit într-o ţară condusă de Marcel Ciolacu? Asta e nenorocirea noastră”
(Victor Rebengiuc – Intre teatru și Marcel Ciolacu)
Este o chestiune de credibilitate. Ciolacu vine acum cu un program pentru țară alcătuit din promisiunile neonorate de coalitia de guvernare PNL-PSD din care a făcut parte. Ciucă și Ciolacu s-au perindat timp de trei ani ca doi popândăi la Palatul Victoria fără nici un rezultat palpabil iar reformele din programul de guvernare au bătut pasul pe loc, în timp ce Romania se confruntă cu un deficit bugetar excesiv. Nimic însă despre reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, prin reforme structurale profunde precum:
-Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este in Franţa şi Germania;
-Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;
-În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;
-Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8, echivalente cu regiunile de dezvoltare;
-Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin numerosi funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.
Marcel Ciolacu ar fi putut să-si asume răspunderea pe o reformă administrativ-teritorială care să ducă la reducerea risipei banului public si abia pe urmă să apeleze la cresterea fiscalitătii in mediul privat.