“Şi eu am fost la Stalingrad”

“Autorul acestei cărţi, Ioan Patca, fost locuitor al satului Corvineşti, şi-a scris memoriile târziu, la peste patru decenii şi jumătate de la evenimentele dramatice şi excepţionale pe care le-a trăit din toamna anului 1940 până în vara anului 1945. Viaţa lui în anii marii conflagraţii mondiale a fost atât de plină de neprevăzut şi ieşită din comun, încât ar putea fi şi astăzi un bun subiect de roman sau scenariu de film. Ea ar putea oferi o temă generoasă despre viaţă şi moarte, pribegie şi înstrăinare, tragedie şi soartă, despre sensul existenţei şi non sensul ei, şi multe altele. Memoriile lui Ioan Patca sunt o poveste de proporţii epice”, se spune în Cuvântul înainte, semnat de col. Iulian Patca, fiul acestuia. Cartea, “Memorii din refugiu şi război. 1940-1945” este povestea şocantă a experienţei incredibile a unui om, din anii tinereţii când a fost trimis de cinci ori pe front în linia întâi: în iunie 1941, în august 1942, în februarie 1944, în septembrie 1944 şi în martie 1945, până la revenirea acasă.

Autor autodidact, a fost călit în multele încercări ale vieţii, inclusiv în perioada postbelică a sovietizării când, la doar 40 de ani a rămas văduv cu patru copii, pentru care s-a jertfit clipă de clipă fără să se vaiete, fără să se plângă. Doar în ultimele lui clipe, pe un pat de spital – spune Iulian Patca – la întrebarea şoptită “Oare o să scap?”, i-am răspuns tot cu o întrebare: “Tată, ai scăpat de la Stalingrad, cum să nu scapi şi acum?”. E singura dată când l-am văzut pe tata plângând. Erau, de fapt, doar două lacrimi care s-au scurs atunci pentru izbăvirea lui şi a lumii.

În memoriile semnate de Ioan Patca sunt relatate toate peregrinările unui om care şi-a slujit ţara. Refugiat în Regat, Soldat voluntar în armata română, De la Prut la Odessa şi Marea de Azov, În prima linie la Cotul Donului, Încercuiţi şi uitaţi în stepa Calmucă, Între ruşi şi nemţi, în voia destinului, Pentru Ardeal, înainte!, sunt tot atâtea capitole din cartea ţăranului din Corvineşti. În “Şi eu am fost la Stalingrad”, cititorul găseşte pagini cutremurătoare, întâmplări şi momente deosebite prin care au trecut soldaţii români în cea de-a doua conflagraţie mondială. “Tot în anul 1943 şi în primăvara lui 1944, regimentul 41 Artilerie, distrus de două ori la Odessa, în 1941 şi la Cotul Donului, în 1942, s-a pregătit iar pentru un război instruind contingentele unul după altul. Apoi, la 6 iunie 1944 ne-am îmbarcat în tren şi am plecat a treia oară pe front, la Prut, pe aliniamentul Iaşi – Chişinău”, spune autorul.

După terminarea războiului, Ioan Patca relatează aventurile prin care a trecut până să ajungă acasă. “După ce s-a terminat războiul am plecat din Cehoslovacia spre ţară, bineînţeles că pe jos. Dar oricât de lung ar fi fost drumul până acasă, am mers pe el bucuros că am scăpat din coşmarul prin care am trecut atâta amar de vreme. Eu am ajuns în Corvineşti în ziua de 27 august 1945, seara, după aproape cinci ani de la plecarea în refugiu, în duminica lui 12 octombrie 1940, pe care n-o voi uita cât voi trăi”, spune autorul cărţii. Anexele şi fotografiile reproduse, completează cartea, un adevărat manual de istorie, un document care merită să fie parcurs cu maximă atenţie şi admiraţie.