Stimate fermier,

Sunt bucuros că am găsit posibilitatea să-ţi trimit această scrisoare. Este scrisă din adâncul inimii, cu speranţa că ne vom cunoaşte şi că ne vom cunoaşte şi că ne vom sprijini unul pe altul în cea mai grea activitate umană: creşterea vacilor. Am convingerea că tu, ca şi mine, creşti animale în primul rând din pasiune şi apoi din alte motive. Din păcate, activitatea noastră nu este apreciată de societatea românească şi mai ales de Guvern şi politiciani. Problemele numeroase cu care ne confruntăm zilnic nu sunt înţelese de mulţi şi spre surprinderea mea nu sunt înţelese chiar de cei care au avantaje materiale deosebite după urma noastră. Mă gândesc în primul rând la procesatori, la firmele care ne vând tot felul de produse de care avem nevoie, la comercianţii care vând produsele lactate, la medicii veterinari, la funcţionarii din Ministerul Agriculturii şi din agenţiile subordonate (APIA, ANARZ, DADR, ANCA, etc.), la politicienii care huzuresc în diferite comitete şi comisii, la cei trimişi la Uniunea Europeană ca să ne apere interesele. Tot aceştia, mii şi mii la număr şi mulţi alţii, au profituri sau salarii grase obţinute pe spinarea noastră şi a vacilor noastre. Cred prietene că a venit vremea schimbării şi că trebuie să punem în practică versurile din Imnul României: Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,/ În care te-adânciră barbarii de tirani!/ Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,/ La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!/ Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume,/ Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,/ …Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt./ Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,/ decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

Sunt convins, dragul meu crescător de vaci, că de multe ori plângi fără să te vadă nimeni, că te doare inima când vezi atâta nedreptate şi mârşăvie. Îţi mai aduci aminte de Hora Unirii? – Hai să dăm mână cu mână,/ Cei cu inima română,/ Să-nvârtim hora frăţiei,/ pe pământul Eomâniei!/ Iarba rea din holde piară!/ Piară duşmanii din ţară!/ Între noi să nu mai fie,/ Decât flori şi armonie!/ Măi muntene, măivecine,/ Vino să te prinzi cu mine,/ Şi la viaţă cu unire,/ Şi la moarte cu-nfrăţire!/ Unde-i unu nu-i putere,/ La nevoi şi la durere,/ Unde-s doi puterea creşte,/ Şi duşmanul nu sporeşte!

Sindicatul Crescătorilor de Taurine din România (SCTR) a fost înfiinţat cu scopul apărării drepturilor tale. Fără tine, fără participarea ta ca membru, SCTR este fără putere, este practic fără valoare.

Hai să ne câştigăm împreună drepturile şi să ni le apărăm!

SCTR are ca deviză: niciun membru fără vaci – toţi pentru unu, unul pentru toţi!

În plicul cu scrisoarea vei găsi o adeziune pe care te rog să o completezi cu toate datele cerute. Apoi, te rog, numai dacă doreşti, să-mi scrii câteva rânduri despre tine şi familia ta, despre afacerea ta şi despre problemele cu care te confrunţi. Foloseşte plicul pe care ţi l-am trimis pentru a-l expedia către mine. Nu trebuie să o timbrezi, ci doar să o expediezi. În viitorul apropiat vei primi o nouă scrisoare cu tot felul de informaţii utile pentru ferma ta:

a)care sunt subvenţiile anului 2009 şi ce trebuie să faci să luăm subvenţiile în cel mai scurt timp

b)ce tip de subvenţie se primeşte pentru perioada 2010-2015 (aici îţi vei putea spune părerea)

c)ce planuri are ANSVSA şi ce va face SCTR ca fermierilor să le fie mai uşor

d)la ce ne aşteptăm din 2010 legat de calitatea laptelui şi vânzarea acestuia către procesare şi piaţă

e)ce poţi face ca să te dezvolţi prin fondurile UE sau prin programul “Fermierul”. Vor fi şi alte lucruri de care vei beneficia ca memebru SCTR şi te asigur că împreună viaţa de fermier va fi ceva mai uşoară şi un pic mai frumoasă. Nu uita: TOŢI PENTRU UNUL, UNUL PENTRU TOŢI!!!

Cu apreciere şi dragoste,

Costel Caraş

Preşedinte SCTR

Contact: adresă corespondenţă

Intrarea Popa Nan, nr.9, sector 2, Bucureşti, cod 024079

Tel 0741.173847; fax 021.2528930

E-mail [email protected]