Strada Vasile Lupu: plină de capcane şi gropane babane !

Nici nu m-ar mira să fie altfel stradella asta dacă poartă numele voievodului moldav, căruia nu i-a mers strălucit niciodată, poate şi pentru lăcomia lui proverbială, care l-a făcut să calce mai tot mereu în străchinile istoriei.

Dacă ieşind de la Şc. Gen. “Ştefan cel Mare” nu mai ai voie s-o iei în susul străzii T. Vladimirescu, fiind cu sens unic, nu ai scăpare decât s-o apuci spre str. Vasile Lupu. La intrare, o gropană de toată frumuseţea, pe care a aşezatcineva un ram de nuc. Nu ştiu ce popor (copil) barbar a furat ramul, aşa că ai şansa de a nimeri într-o groapă acoperită cu o crustă de asfalt. Maşini pe străduţă pe ambele părţi ,încât nu ştii cine-ţi poate şterge “nasul” maşinii când intri. Aşa-i la noi, unde acum fiece familie are două-trei maşini, ba una şi pentru copilul de la grădiniţă, care în curând –desigur- va creşte mare.

Cine intră pe acestsegment stradal e sigur că i se vor trezi copiii adormiţi în maşină, că trebuie să ţină temeinic ţigara-ntre dinţi să nu sară, că volanul trebuie ţinut vârtos fiindcă denivelările şi cârpelile a douăzeci de ani de istorie te pot arunca spre pagubă în vreun vehicol de pe strâmtul carosabil. Peste tot primejdii : de coliziuni, de lipsa spaţiului de circulaţie, de vreo groapă ivită intempestiv…

Dragă Primărie! Când vei avea un pic de “asfaltă”, dă şi pe aici. Ştiu că toţi te trag de mâneci din toate părţile, fiindcă toţi te iubesc (din interes), dar dacă poţi, hai! Cristur- Şieu(adică eu), cheamă Şirioara (adică pe domnul Primar).

-Ospătar!! O halbă nouă, fiindcă speranţa nu piere niciodată!