Un trubadur liric

,,Eu sunt străinul care

                                                                          M-am tatuat cu vise”

                                                                                                        (Ionel Lupu)

După lungi ,,cochetări” cu poezia, după o perioadă de ucenicie  literară în ,,ograda” cenaclului literar ,,George Coșbuc” din Bistrița, după un ,,abandon liric vremelnic”, poetul Ionel Lupu, originar din Șieu-Odorhei, iese pe piața confruntărilor literare cu două volume de versuri: ,,Reconfigurări de suflet” (Editura ,,Solon”, 2020) și ,,Fructele penitenței” (Editura ,,Studis”, 2021).

Poeta Elena M. Cîmpan, prefațatoarea primului său volum, îl definește pe Ionel Lupu ca pe un ,,trubadur romantic”.

Îi recunoști repede poeții preferați, sub ,,umbra” cărora liricizează: George Bacovia, Vasile Alecsandri, Ion Pillat, Mihai Eminescu, Ion Minulescu, Elena Farago, George Coșbuc etc.

Temele poemelor sale sunt natura, iubirea, trecerea timpului, copilăria, satul natal, poezia. Numeric, predomină poeziile erotice. Poetul își cheamă esenian iubita la o plimbare cu ,,troica” (,,Călătorii în iarnă”), o invită minulescian în ,,vestul sălbatic” (,,Vis de înavuțire”), îi închină elegii amoroase de album, asaltează insistent casa ei  (ciclul ,,Iubire pentru Clara”), bate chiar și mătănii pentru ființa adorată (,,Corespondență”), se complace în dulcegării sentimentale (,,Violonistul”), o așteaptă în spațiul ocrotitor și domestic al casei (,,Chemare”), se visează în postura unui haiduc păzindu-i ,,roșeața gurii” (,,Haiducul”), ține uneori partenerei lecții de morală (,,Replici”, ,,Floarea soarelui”). Multe poezii au tonalități de romanță. Iubirea presupune și un cadru natural adecvat. Pastelurile lui Ionel Lupu ne amintesc de George Bacovia (,,Pastel”), de Dimitrie Anghel (,,Moartea florilor”).

Pendulând între Vasile Alecsandri, Ion Pillat, Elena Farago, poetul dedică poeme lunilor anului, anotimpurilor, solstițiilor, echinocțiilor, zodiilor, lunii, soarelui. Pastelurile sugerează un bucolism liniștitor. Un ciclu de pasteluri se întitulează ,,Din natură”. Se descrie câmpia, colina, copacul, muntele, cețurile, ninsorile, pădurea, râul. Întoarcerea spre copilărie este plină de nostalgie: ,,Copilărie”, ,,Pom de Crăciun”, ,,În ajun”, ,,Patina timpului”.

Cel mai bun ciclu de poezii este întitulat ,,Metamorfoze de stil”. Sorescian ca modalitate de abordare a subiectelor, ironic, autoironic, sarcastic, poetul ne încântă prin demitizarea războiului (,,Arta războiului”), prin sesizarea unor nuanțe care scapă obișnuințelor noastre comune: ,,Primele ei semnalmente/Le asociem ghioceilor/Urmate/De zăpada mieilor/Ce va fi sacrificată” (,,Aspecte de primăvară”); ,,Colindele/Sunt acum statice/Încadrate în cutia televizorului” (,,Clișee de iarnă”)etc.

Citind acest ciclu de poezii poți sesiza mai bine traseul ascendent al poetului, de la poezii școlărești (,,Dor de primăvară, ,,Pastel de mai”), la poemele reușite. Întâlnim mereu pasaje care te încântă: ,,Îmi place să respir/Mireasma trecerilor tale” (,,Nimbul”); ,,Cu versurile mele/În chip de rugăciune/În palma ta Christoase/Voi desena cărări” (,,Rugăciune”); ,,Războindu-mă cu vântul/Pentru posesiune/El este/Prima ta dragoste.” (,,Vântul”), ,,Demult topită-i iarba,Pe izlaz/Iar vara mai trimite/Îndepărtate șoapte” (,,Răpciune”), ,,Eu sunt străinul care/M-am tatuat cu vise” (,,Sunt”), ,,Va cere muzei…/Să-i mărească doza de vaccin metaforic” (,,Maladie”) etc. Poetul cultivă și predispoziții epigramistice (,,Blonde iubitoare”)

Fără pretenții de evidențiere literară, Ionel Lupu rămâne credincios pasiunii sale, poezia, jurându-i acesteia ,,pe veci credință” (,,Muza poeziei”). Perseverența lui va rodi liric în noi și noi poeme fiindcă poetul s-a ,,tatuat cu vise” și îi face mereu curte Muzei (,,Soarta poetului”).