Sub şapca lui V. I. Lenin

Nu sunt membru al nici unui partid politic. Nu mă încântă nici unul dintre ele. Nu m-a entuziasmat total nici unul dintre actualii candidaţi la preşedinţia României.

M-au luat însă fiorii fricii duminică, 22 noiembrie 2009, când după anunţarea rezultatelor previziunilor sondajelor electorale, pe postul de televiziune ,,Realitatea”, a apărut domnul Ion Iliescu înfierându-l cu mânie proletară pe ,,dictatorul” Traian Băsescu. Bănuiam ce va zice fostul preşedinte al ţării.

Ce m-a uimit, ce m-a şocat, a fost şapca domnului Ion Iliescu. Semăna atât de mult cu o şapcă a lui V. I. Lenin dintr-o poză a acestuia, dintr-un vechi manual şcolar.

După 20 de ani de vânt întortocheat de libertate trăiam senzaţia unei reîntoarceri la epoca de aur a comunismului.

Şapca lui V. I. Lenin reapare peste România. Ar mai fi posibil ca ea să fie distribuită ca obiect de vestimentaţie obligatorie?

Acum, când sub şapca domnului Ion Iliescu s-au grupat atâtea forţe politice într-un marş de cruciadă inexpugnabilă, un vechi reflex mă îndeamnă să mă duc să pornesc din nou vechiul casetofon şi să caut iar postul de radio ,,Europa Liberă”. Păcat că el nu mai există. Păcat că foştii lui crainici şi adevăraţii disidenţi din perioada comunistă, au început să-l elogieze binevoitori pe Ion Iliescu.

Păcat că unul dintre partidele istorice PNŢCD a fost ,,ajutat” să dispară de pe scena politică românească, iar celălalt, PNL, se pregăteşte să poarte şapcă rusească.

După 20 de ani de la tragica şi nebuloasa cacialma din decembrie 1989, nu mai suport ca speranţele să-mi fie umbrite de şapca lui V. I. Lenin.