Năzuinţa în calea către Dumnezeu

Postul Mare ne ajută să ieşim de sub stăpânirea poftelor trupeşti. Potoleşte patimile, ducându-ne la unirea cu Hristos, la înseninarea cugetului nostru. Omul încearcă pe tot parcursul postului să îşi cerceteze toată viaţa sa, scoţând la lumină patimile de căpetenie care îi rod sufletul. Creştinii adevăraţi caută cu toată inima îndepărtarea acestora, punând în viaţa lor un nou început.

Omul bolnav aleargă la medic pentru a se tămădui. Creştinul adevărat aleargă la Biserică pentru a afla izbăvirea din neputinţa sufletească. Aici îşi află cauza bolii dar îşi descoperă felul de viaţă duhovnicească pe care mai marii noştri, adică sfinţii, au trăit-o şi s-au izbăvit de păcate.

Un Sfânt care a învins păcatul este Sfântul Ioan Cassian. Respingea tot ceea ce nu este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Prin scrierile sale se adresa acelor creştini care voiau să ducă o viaţă după placul lui Dumnezeu, fiind stăpâniţi de dragostea faţă de Hristos şi faţă de aproapele lor.

În scrierile sale analizează păcatele, înfierându-le rând pe rând. Primul dintre ele este păcatul lăcomiei.

Lăcomia este îmbuibarea de mâncare. Pentru curăţirea sufletului şi a trupului nu este de ajuns înfrânarea de la mâncare, deoarece mai trebuie adăugate celelalte virtuţi. Năzuinţele trebuie să se îndrepte spre hrana cerească, spre virtute şi spre dragoste „lupta nu este împotriva trupului ci împotriva stâlpilor întunericului acestui veac, împotriva duhului răutăţii răspândit în văzduhuri”.

Hrana trebuie să potolească poftelor „purtarea de grijă a trupului să nu o faceţi spre poftă” (Rom, 13;14).

Postul luminează mintea. Hrana cea cu dreaptă socoteală duce la sănătatea trupului. Şi nu ia sfinţenia.

Postul trupesc trebuie împletit în: zdrobirea inimii, rugăciunea către Dumnezeu, citirea Sfintei Scripturi şi osteneala mâinilor.

Sfântul Ioan Cassian ne sfătuieşte că nu trebuie să ne înfricoşăm de duşmanii de afară, deoarece duşmanul e închis în noi înşine, ducând zilnic un război lăuntric împotriva noastră. Biruindu-l pe acesta, toate răutăţile din afară vor slăbi, toate vor fi învinse. Trupul trebuie supus la înfrânare ca să ajungem la curăţirea inimii. Omul trebuie să postească ca şi cum ar trăi o sută de ani şi să pună frâu pornirilor trupeşti, jignirilor, tristeţilor ca şi cum ar muri în fiecare zi. Ţinta creştinului este răsplata dumnezeieştii chemări de sus întru Hristos Iisus.

Înlăturând lăcomia, inima poate ajunge locaşul lui Dumnezeu şi templu al Duhului Sfânt. Gândurile rele date pe faţă prin Taina Sfintei Spovedanii se grăbesc să fugă de la om. Păcatul nu se şterge prin dispreţuirea lui ci prin adevăratele suspinuri care ard toată întinăciunea, prin tăria şi lucrarea sufletului.

Dumnezeu dăruieşte harul în fiecare clipă, dar lasă omului răspunsul; acesta poate să-l primească sau să-l respingă. Sufletul omului este chipul lui Dumnezeu, alterat, sport, dar nu distrus şi înclină spre Dumnezeu, dorindu-l. Fiecare dintre noi ne dorim comuniunea cu Dumnezeu deoarece suntem fii ai lui Dumnezeu şi nu robi ai păcatului.

Preot Iuliu Ceuşan