CUVINTELE BĂTRÂNILOR de PĂRINTELE DIONYSIOS TATSIS traducere de Î.P.S.Andrei Andreicuţ(Editura Renaşterea, 2013, Cluj-Napoca)

Fascinantă şi frumoasă carte, pe care mărturisesc mi-am însuşit-o de la prietenul meu părintele Adrian Cherhaţ,care este şi duhovnicul meu şi pe care o să i-o restitui într-o bună zi, după ce-i aprofundez tainele .
După măturisirile sale, Î.P.S. Andrei ne spune că a descoperit cartea mai sus amintită după un pelerinaj la câteva mănăstiri din Sfântul Munte Athos, mai precis la Mănstirea „Sf.Arsenie cel Nou”din peninsula Calcidică unde a descoperit cartea alcătuită de Părintele Dionysios Tatsis „Cuvintele Bătrânilor”, o carte „pe cât e de simplă pe atât e de profundă. Universităţile Pustiei în care s-au format aceşti părinţi le-au oferit o înţelegere superioară a lucrurilor. Acesta este motivul pentru care am tradus cartea în româneşte şi o pun la îndemâna doritorilor de viaţă duhovnicească serioasă”.
Astfel cartea structurată în 18 capitole , o introducere şi o scurtă biografie a Părinţilor cuprinde „învăţturile şi sfaturile Sfinţilor Bătrâni (Gheronda) şi Sfintelor Bătrâne(Gherondisa) sunt pentru noi amărâţii ucenici o apă vie, o hrană duhovnicească, o mană cerească şi o comoară de care nimeni nu ne poate păgubi”.
„După Sfânta Tradiţie ortodoxă, termenul Băprân(Gheronda) şi Bătrână(Gherondisa) înseamnă un preot, un călugăr sau o călugăriţă, care au primit din mâna Domnului Atotputernic preaînalta harismă a paternităţii sau maternităţii duhovniceşti, harisma de a naşte fii în Duhul Sfânt şi de a-i conduce în împărăţia Cerurilor. Această harismă, aşa cum arată Tradiţia, este acordată la puţini călugări şi preoţi ! Bătrânul (Gheronda), într-adevăr trebuie să-şi fi trăit deja propria sa sa renaştere duhovnicească şi să fi devenit el însuşi un receptacol al harului divin, un receptacol al Mângâietorului; el trebuie să fie înzestrat cu harisma discenărmântului duhurilor şi a celei a rugăciunii în Duhul Sfânt, adică el trebuie să aibă darul rugăciunii lui Iisus, spusă cu inima,ceea ce este cu siguranţă o foarte mare harismă a Duhului Sfânt. Această harismă a Rugăciunii lui Iisus,spusă cu inima, a fost dată Bătrânului, că el a biruit toate plăcerile trupeşti: mânia, egoismul, mândria, judecarea altuia , pizma şi slava deşartă. Aceste patimi sunt dificil de depistat şi de tămăduit. Bătrânul(Gheronda) cunoaşte, de asemenea, din experienţă, toate tertipurile „gândurlor”drăceşti(care vin de la dreapta sau de la stânga) şi poate, prin urmare,povăţui uşor cu înţelepciune şi discernământ, orice suflet care caută mântuirea şi îi transmiteoral duhul Tradiţiei curatenpe care au trăit-o Părinţii purtători de Dumnezeu din Pustie sau din mănăstire.
Aceşti bătrâni Părinţi, plini de Duh,erau numiţi Avva şi Maicile duhovniceşti Amma. Avva înseamnă „Părinte”. Avva este îndrumătorul duhovnicesc purtător de Dumnezeu, numit aşa printr-o formulă de gingăşie”.
Aflăm de asemenea că „Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, care a fost ridicat până la al treielea Cer, a scris: „Iisus Hristos,ieri şi azi şi în veci este Acelaşi”.Sfânta Tradiţie afirmă cu certitudine că întotdeauna vor exista de-ai lui Dumnezeu, deveniţi temple ale duhului Sfânt, povăţuind multe suflete spre împărăţia Cerurilor. Şi noi, lipsiţii, ticăloşii, întinaţii şi păcătoşii – dintre care eu cel ce scriu sunt primul – ca şi ucenici ai acestor Sfinţi Bătrâni, ne plecăm cu pietate genunchii sufletului şi ai trupului în faţa lor şi le suntem recunoscători până la ultima suflare !”
Toate cele 18 capitole ale cărţii, în cuprinsul lor dezvoltă tema pe care am relatat-o în această introducere. Astfel încapitolul, primul de altfel, „Hristos este totul”,Bătrânul Porfirie zice: „Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”, apoi acelaşi bătrân adăuga: „Hristos este prietenul nostru, fratele nostru. El este Totul. În Hristos nu este nici tristeţe, nici melancolie, nici controvertire, atunci când omul este de gândurile şi împrejurările care l-au apăsat şi l-au rănit. Hristos este Bucurie, Viaţă, Lumină, Lumină adevărată care-l îmbucură pe om, îi dă aripi, îi descoperă toate lucrurile, îl fac să vadă toate creaturile, să sufere dimpreună cu toţi şi să le dorească tuturor să fie cu Hristos şi aproape de El”.Lucruri asemănătoare rostesc şi ceilalţi Bătrâni: Bătrânul din Patmos, Amfilohie, Bătrânul Epifanie, Antim, Bătrânul din Chios, Bătrânul Eusebiu, de la Frăţia Zoi, iar într-un alt capitol „Dragostea” al cărţii, Bătrânul Amfilohie, Bătrânul Iosif Ishihastul, Bătrânul Ieronim, Antim,Porfirie,Iosif,Filotei care învăţa că : „Omul blând se curţeşte de păcatele sale, căci Dumnezeu locuieşte în el. Omul curăţit de păcate este iluminat de razele Duhului Sfânt şi dobândeşte dragostea”.Aceiaşi zicere vine şi din partea lui Gheorghe, Bătrănul din Drama, care îi învăţa pecreştini să fie iubitori: „Creştinul care-i iubeşte pe toţi oamenii şi mai ales îi iartă pe cei ce i-au făcut rău merită să primească răsplată de la Dumnezeu. Căci dacă împlinim toate faptele bune, dar nu-l ubim pe aproapele, nu facem nimic. Suntem un zero, un nimic! Iubirea, fraţii mei , iubirea o cere Dumnezeu de la noi!”, pentru a încheia cu spusele Bătrânului Porfirie : „Pentru ca toţi să te iubească, trebuie ca tu mai întâi să-i iubeşti”:
În altă ordine de idei, prin Cuvintele Bătrânilor ne oprim asupra celorlalte capitole ca : Rugăciunea; Mintea; Gândurile; Isihia; Lupta duhovnicească Lectura duhovnicească ;Ispitele; Experienţe duhovniceşti; Păcatul-Pocăinţa-Spovedania, , Sfânta împărtăşanie; Credinţa-Smerenia-Milostenia; Preotul şi misiunea sa ;Monahismul; Încercări şi ispite; Căsătoria şi educarea copiilor; Teme diverse, cartea încheindu-se co o „Scurtă biografie a Părinţilor”.