TOAMNĂ, ÎN TRECERE

Toamna mea întârzie să vină,
nici un ştiu de o să mai aştept
sau dac-o să mergem împreună,
decoraţi cu fulgi prea mari pe piept !

Toamna mea a rătăcit în vii,
lăcrimând sub streaşină de brumă –
îşi adună frunza-n colivii,
în lumina serilor de humă.

Toamna a trecut pe lângă mine –
nici nu ştiu dac-o s-ajungă undeva
sau, dacă, fiind coborâtă de pe cruce,
înc-o dată ea va învia !