Trei colonei sub lumina vetrei românești

În Borleasa, sat cu rădăcini adânci și liniști vechi, vatra nu a fost niciodată doar locul unde arde focul casei, ci locul unde se aprind destine. Aici, între dealuri domoale și ape curgătoare, s-au format caractere care au dus numele satului dincolo de hotarele lui. Dintre acestea, trei se desprind prin rigoare, onoare și responsabilitate: coloneii Dionisie, Valer și Cristina Pop.

Pe lângă faptul că sunt purtători ai unui grad militar, ei reprezintă rodul unei educații temeinice, fiind crescuți în spiritul muncii cinstite și al respectului față de oameni și țară. Lumina care le-a călăuzit pașii nu a fost una întâmplătoare, ci lumina vetrei părintești, aprinsă de Simion și Zîna Pop, țărani vrednici ai Borleasei, oameni ai gliei și ai rânduielii.

În casa lor, așezată lângă podul de la intrarea în sat, lângă Pârâul Popii, s-au învățat primele lecții de viață: disciplina muncii, cinstea cuvântului, respectul față de carte. De acolo pornește firul nevăzut care leagă copilăria de cariera militară, satul de uniformă, vatra de onoare.

Dionisie Pop, cu fire echilibrată și spirit analitic, a înțeles devreme că autoritatea adevărată se clădește prin exemplu. Valer Pop, ferm și consecvent, a purtat rigoarea ca pe o formă de respect față de cei pe care i-a condus. Cristina Pop, prin profesionalism și demnitate, a dovedit că forța caracterului nu ține de gen, ci de tăria valorilor. Împreună, cei trei colonei alcătuiesc o lecție de unitate morală, născută din același crez.

Cariera lor militară este o continuare firească a educației primite acasă. Ordinea, responsabilitatea și loialitatea față de țară sunt reflexe formate încă din copilărie, pe ogoarele Borleasei, în tăcerea muncii și în rânduiala satului. Ei sunt apărători ai demnității naționale, dar și purtători ai unei moșteniri morale pe care o duc mai departe prin fapte, nu prin vorbe.

Această istorie de familie și de sat a fost așezată cu grijă și responsabilitate în paginile volumului „Borleasa – ansamblu de valori”, scris de Lucreția Mititean și Dionisie Pop, cu contribuția lui Ioan Mititean, fiu adoptiv al satului. Cartea este o mărturie vie despre datini, obiceiuri, gospodari și familii care au ridicat Borleasa prin muncă și cultură. Între acestea, familia Pop ocupă un loc de frunte, ca exemplu de continuitate a valorilor. Destinele celor trei colonei se înscriu firesc în această cronică a satului.

Din aceeași familie au izvorât și alte destine luminoase – universitarul Ioan, decanul Facultății de Științe Economice din Cluj, profesorul Valer – inspector școlar, artistul Viorel – sculptor în lemn și scriitorul Dionisie – semn că vatră aceasta a rodit caractere, nu întâmplări. Totuși, cei trei colonei rămân simbolul cel mai vizibil al felului în care satul românesc, atunci când își prețuiește valorile, poate da țării elite autentice.

Borleasa, sat mic cu suflet mare, se regăsește în pașii lor drepți, în privirea lor limpede și în jurământul pe care l-au onorat cu demnitate. Iar familia Pop rămâne o dovadă vie că adevărata noblețe se naște din vatră, se crește prin educație și se confirmă prin slujire.

 Ioan Mititean

Gabriela Nedelcu Teodorescu