Dinu Pop, glasul unui poet de la poale de Ţibleș
Zilele trecute am primit un colet expediat de un fiu al Văii Țibleșului, Dinu Pop, colonel rezervist, stabilit la Marghita-Oradea, în care se găseau patru exemplare din cartea sa de debut-„Gânduri, simțăminte și trăiri”. Unul pentru noi cu dedicația „Onor familiei Ioan și Lucreția Mititean, condeieri ai ținutului năsăudean de unde am și eu rădăcinile, spre dăinuirea valorilor satului meu de baștină-Borleasa”. Celelalte trei exemplare au fost oferite unor trei fete din sat, cu care a copilărit: Maria,Saveta și Elisabeta, borlence, stabilite la Năsăud. În colet se mai găseau două volume colective de versuri la care autorul a colaborat alături de scriitori cu renume din diferite părţi ale ţării.
Cartea ofiţerului borlean este rezultatul unui joc al slovelor, desfăşurat după toate regulile literare, cu paginile de început semnate de prof. dr. Lucreţia Bogdan Inţa, care spune: „Volumul de faţă se remarcă prin originalitate, deschizând un orizont larg în bătălia pentru recuperarea tradiţiei româneşti, a evoluţiei românilor în aceste vremuri nesigure. Temele abordate sunt mituri fundamentale ale poporului român, obiceiuri şi tradiţii, istorioare ale vieţii cuprinse într-un univers liric şi într-un repertoriu al devotamentului faţă de ţară şi popor.”
Autorul redă în cele peste o sută de poezii o lume nouă, ce o propune cititorilor ca un joc ce l-a practicat încă din anii tinereţii când în mintea lui s-a născut metafora, arta ca produs al jocului, al jocului creativ în care imaginaţia cucereşte necunoscutul.
Cartea de faţă, scoasă la Editura Scriitorilor din Brăila, poartă profilul autorului, care se caută mereu pe sine printre sătenii borleni, prin anii de ucenicie agricolă, petrecuţi în casa lui badea Simion şi lelea Zână, care din cele patru odrasle pe trei i-au orientat spre şcoli înalte,sădind în sufletul lorc aractere umane de excepţie: frumosul, armonia şi adevărul, însemen pe care poetul de azi le poartă mereu în suflet ca un joc creativ.
Colonelul poet, din satul care a dat şase primari, patru ofiţeri superiori, un inspector şcolar, un ministru, un parlamentar şi doi scriitori, luptă în continuare sub blazonul unui spirit elevat, ce a înlocuit arma cu strălucirea cuvântului înţelept. Elegant în expresii, înţelept şi implicat în viaţa socială, a pătruns cu dreptul în agora literaturii, întărind spiritual fermecător al anilor de acasă cu aspect ce identifică comportamentul uman, prin versuri calde, cu expresii cursive, cu naturaleţea tonului, simplitate firească ce întregesc atmosfera de căldură a satului Borleasa, cu sensibilitatea şi măiestria celor de peVasleaŢibleşului cu nevoia lor de comunicare şi împărtăşire cu tainile discrete ale vieţii.
Prin firea sa optimistă, poetul de la poale de Ţibleş face din fiecare întâmplare o poveste martoră şi părtaşă la zvonul vieţii, un ataşament profund faţă de locurile nevinovatei copilării implicată în problematica devenirii în istorie a neamului românesc. Intuieşte în poeziile sale graiul satului prin scârţâitul carului încă din zorii zilei, tropotul cailor, zburdălnicia mieilor, tălăngile oilor, lătratul câinelui, şoapta florilor de câmp, povestea nucului singuratic, freamătul cireşului dulce-amărui, strigăturile de la jocul din drum sau din şură, de la clacă sau şezătoare ce fac din poeziile sale un adevărat imn al satului natal, sub blazonul unui spirit elevat, a unei dulci confesiuni cu atâtea personaje părtaşe la zvonul vieţii. Un ataşament profund faţă de locurile nevinovatei copilării, dar şi cu tabloul tragic al pustiirii şi înstrăinării plaiului natal în care a respirat în ritmurile fermecate ale iubirii, colindând văi, păduri şi dealuri, retrăind ceva ce a crescut în sine, împreună cu sine, implicit şi firesc.
Autorul împleteşte în versurile sale o plinătate sufletească prin reîntoarcerea acasă într-o lume statornicită între datinile muncii, unde şi-a lăsat amprentele pe coasă şi plug, o conştiinţă martoră a timpului consumat. Dinu consemnează totul de prin sat cu un ochi atent, cu meticulozitate dând notă obiectivităţii şi autenticităţii. Fiecare fapt, fiecare obicei are un mesaj neaşteptat, poetu lfiind un temperament sprinten cu înalte aptitudini de investigator istoric.
Cartea poate va fi lansată în satul natal odată cu cartea noastră „Ansamblu de valori în satul Borleasa”, la care şi dânsul contribuie cu mult interes.
Deşi cărările vieţii i-au purtat paşii prin alte ţinuturi, ceva specific cadrelor militare, poetul borlean se întoarce prin creaţiile sale la imaginea plaiurilor natale, inegalate prin farmec, frumuseţe şi măreţie.
Face un apel la raţiune ca ţara să fie salvată, neamul românesc să lupte pentru identitatea sa prin apărarea pământului strămoşesc milenar.
„Plânge cerul cu lacrimi de sânge
Când vede ţara cum uşor se stinge
Şi soarele palid chiar de la răsărit
Când vede în ţară poporul învrăjbit.
Sfârşitul de an în loc de bucurie,
pace, înţelegere şi bună prietenie,
iată, adduce învrăjbire,fără niciun temei
şi oameni în toatăf irea se ceartă între ei
Dorinţa de putere e tot mai arzătoare
La politicieni, care între ei se calcă în picioare
„Ţării să-i fie bine”...este doar un slogan
Al celor care zilnic se bat pentru „Ciolan”
Comentarii
Multumesc bunului Dzeu sa sunt contemporan cu tine !
Adaugă comentariu nou