Dulce amărui regret - debut creator

   Coborâtoare de pe meleagurile eminesciene, stabilită în locurile coşbuciene şi a muzei Luceafărului, CLAUDIA TALPOŞ îşi publică prima carte, ca un joc desfăşurat după toate principiile şi regulile, joc desfăşurat la nivelul cuvintelor ce-i dau jocului consistenţă, dând naştere unei lumi pătrunsă de spiritul adevărului.

Cartea sub semnătura Claudiei Talpoş – „Dulce amărui regret”, editată la Editura  ECREATOR din Baia Mare, este un imbold după voia lui Dumnezeu, în acord cu dragostea faţă de semeni pentru pace, bine şi adevăr, un bun exemplu pentru cei din jur, care face din poezia iubirii un adevărat imn, un atribut al lui Eros.

Tânăra poetă şi veterană în administraţia năsăudeană, a avut fericita ocazie să conducă ieri 30 octombrie 2020, şedinţa de constituire a consiliului local şi sperăm că va sprijini şi în acest mandat activităţile dedicate cărţii, din oraşul academicienilor, prin comisia de cultură pe care sunt sigur că o va coordona.

Cartea este o deschidere spre mister, o amintire despre anii de acasă, intuind graiul naturii, al mamei, prin şoapta florilor, zborul fluturilor, freamătul nucului sau al cireşului amărui din grădina casei copilăriei. Cartea conţine o poezie a locurilor copilăriei cu farmec şi totodată regrete şi un ataşament profund faţă de locurile nevinovatei copilării, cât şi tragedia satului actual, pe cale de dispariţie, un atentat grav la propria noastră veşnicie.

„Claudia Talpoş este o conştiinţă, o martoră a timpului consumat uneori la întâmplare, deci regrete târzii, care prin versuri redă un jurnal de idei şi trăiri, ce se revendică din tradiţie, în formă poetică, continuatoarea unor principii transmise de la părinţi spre urmaşi, ea se fereşte  deocamdată să inoveze, atât la nivelul limbajului, cât şi al normelor şi legilor fireşti - spune în prefaţă scriitorul Zorin Diaconescu.

În mediul familiar al autoarei îşi dau mâna exponentele frumosului: poezia, muzica, dansul şi arta croiului, ce formează o mângâiere  sufletească şi o descifrare a neliniştilor, construind o lume dincolo de lume ca un artizan al cuvântului scris.

Autoarea adânceşte forţa cuvântului, dând curs moralei creştine: „Şi-n inimă simţim un gând dus/ Spre cel ce ne veghează.” Întâlnim multe mesaje de învăţătură, ce exprimă ştiinţa despre om, ascuns în raza unei mari iubiri: „Să fim mai buni şi iubitori / Să transformăm iubirea noastră în fapte.” Să iertăm din iubire, deoarece „iubirea înseamnă iertare”  spune poeta. „Aş vrea să fie primăvară-ntruna/Să le vorbim petalelor ce cad /Să nu mai fie ură între oameni /Şi noi să ne privim cu drag.”

„Prin această carte autoarea face o trecere în revistă a câtorva teme romantic: iubirea, natura, trecerea timpului nemilos, ireversibilitatea timpului şi nostalgia perioadelor frumoase ale vieţii” spune scriitoarea Petronela Apopei, iar Daniel Mariş spune că autoarea acestei cărţi „doreşte o reîntoarcere la matca aluvionară a splendorilor umane, “palpabile” prin sentimente şi bucuria revelaţiei.”

Cartea Claudiei Talpoş este un climat sincer, cald şi calm, a unui început de drum, a unui poet cu înfăţişare modestă şi cu un echilibru al gândului şi sentimentului. Se apropie cu uşurinţă de cititori, foloseşte genurile cele mai potrivite, fiind exigentă cu ea însăşi, având arta de a trăi în armonie cu propria-i persoană şi cu cei din jur, luând de la Eminescu ÎNĂLŢIMEA, iar de la Coşbuc ÎNTINDEREA.

  „Astăzi în gândul meu vă port pe toţi

  Şi dacă am greşit vă cer iertare

  E sigură şi bună această rugă

  Şi n-o lăsaţi să treacă fără admirare.”