Trenurile intră în vacanţă, nu şi abonamentele CFR

Că CFR n-are atâta legătură cu pasagerii, cât cu liberele elevilor şi cu birouri mult prea călduţe pentru cât de falimentară e “firma” producătoare doar de sedii, nu şi de minţi luminate în stare să le ocupe cu folos, asta se vede din noul mers al trenurilor, cel care s-a “gândit” că obositul tren de pe ruta Beclean pe Someş (ora de plecare 06.28) – Bistriţa Nord (ora de sosire 07.24) - ca şi corespondentul său pe sens invers, la orele amiezii - merită (conform www.cfr.ro) o “binevenită” pauză de sezon (deocamdată doar) în perioada dintre 20 decembrie 2013 şi 6 ianuarie 2014, în ton cu vacanţa şcolarilor, a profesorilor şi - de ce nu? – a bugetarilor români de pretutindeni. Şi ce dacă (?) mijlocul de transport cu pricina, nu întâmplător – iată! – denumit în limbajul de specialitate (feroviar, nu altul) “al elevilor”, circulă (ca şi altele, de altfel) în mare parte şi pentru slujbaşii navetişti pe care Căile Ferate Române “înţelege” să şi-i plimbe gratuit, într-un semn de recunoaştere eternă pe care niciun alt sistem din ţară, public sau privat, “nu pricepe” să îl facă spre stimularea propriilor angajaţi: nici Învăţământul, nici Sănătatea, nici Justiţia, nici Primăria, nici Prefectura şi aşa mai departe... Poate că Statul, tot, intră de luni în vacanţă. (Apropo, ce-ar fi dacă prin “contaminare”, toată lumea şi-ar aminti de obiectul muncii, iar profesorii nu ar plăti taxele de şcolarizare ale lor ori ale odraslelor, dacă medicii şi asistentele n-ar onora bugetul asigurărilor de sănătate, dacă magistraţii ar putea divorţa, să zicem, fără nicio contribuţie financiară în desfăşurarea procesului, ori dacă funcţionarii din administraţia locală sau centrală n-ar şti ce-s alea taxe şi impozite sosite pe numele lor?)
În fine, ce ori pentru cine mai contează că există şi navetişti plătitori (unu-doi, câţi s-or mai fi rătăcit pe şine) călători în toată această perioadă? Cu siguranţă, nu pentru CFR. Abonamentele lor, cu bătaie pe termen mai lung decât regulile ştiute la momentul încasării şi schimbate ulterior, adică taman în timpul jocului, nu intră nicidecum în vacanţă. Din contră: pentru CFR, marfa vândută nu se mai restituie nici dacă serviciul cumpărat dispare, ca prin minune, între timp. Actele, plătite cam cu 110 lei/lună, rămân valabile în toată această perioadă, chiar dacă din ecuaţie lipseşte, preţ de vreo două săptămâni, taman mijlocul de transport cu ajungere la destinaţie în jurul orei 08.00, în lipsa căruia evident că nu ţi-ai fi făcut veci, contra cost achitat cu anticipaţie, “contract” ceferist pentru 30 de zile. Valabile pentru ce? Pentru alt tren de pe aceeaşi rută, spun nedumeriţi de dilema iscată angajaţii statului aflat acum în pragul marii vacanţe naţionale de iarnă. Care? – (ne) întrebăm la rându-ne ştiind că altul cu ajungere la timpul dorit nu există, în condiţiile în care desfiinţările au început pe calea ferată dintre Beclean şi Bistriţa încă din vară, de atunci de când n-au mai circulat vagoanele cu plecare în jurul ore 07.00. Şi asta nu e tot.
Oricum, pauzele serioase, cele pe care CFR le-a pregătit propriilor călători, abia de acum încep. Una în februarie, o săptămână sau poate două, ori când o fi liber între trimestre; să fie oare semestre? Cum care? Alea ale după care se orientează unităţile de învăţământ. Trei luni la vară: e vacanţă. Cum unde? Hello! Treziţi-vă! În bănci, la şcoală! Şi?... Şi la CFR! Mai sunt pauzele de câte o săptămână pentru elevii din ciclul primar, cele care nu se aplică şi gimnaziului. Rămâne de văzut care va fi nivelul de referinţă al feroviarilor. Haideţi, nu fiţi absurzi: de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Un lucru e cert: dacă vrei să te mai tragă locomotiva, trebuie să ştii ca la carte structura anului şcolar; poate n-ar fi rău să se afişeze încă de pe acum alături de mersul lucrurilor din staţii, ca să înţeleagă toată lumea de unde se trag atâtea vacanţe în serviciile oferite de CFR.
Da, ştim: trenurile nu sunt rentabile; nu atâta timp cât sunt “ale elevilor”, ale “ale navetiştilor CFR”, “ale Naşilor” şi ale oricui altcuiva, nu şi ale celor care plătesc evident pentru altceva decât să fie lăsaţi baltă la mijlocul perioadei de valabilitate a abonamentului, fără ca măcar să se pună problema restituirilor de rigoare.
Bine că sunt rentabile gările pompoase şi luxoase cum e cea din Bistriţa aflate în construcţie pe bani grei, în timp ce trenurile intră ba în desfiinţare, ba în vacanţă. În fond, e româneşte ca în perioade de criză să investeşti la greu în pereţi, nu în oameni.
Da, ştim: (astea) n-au nicio legătură cu CFR Calători!