Verşul Valeriei

Sună clopotele-n sat

De moartea ce s-o-ntâmplat

Tăt sună şi dau de veste

Că Valeria nu mai este

Trag clopotele şi răsună

Oamenii din sat s-adună

Sună clopotele-a jale

Valerică, a ta plecare.

Nicio moarte nu-i cu jăle

Ca moartea din astă vreme

Când florile o-nflorit

Şi pădurile-o-nverzit

Cu jăle ne-ai părăsât.

Valerică, moartea ta

O-ntristat tătă ţara

Şi s-o zdrobit inima

Grupului “Mioriţa”

O rămas nemângâiat

De mama Vali lăsat.

Haideţi copilele mele

Să vă dau o mângâiere

Şi haidaţi pângă sălaş

Că m-oi duce mintenaş

Am fost şi eu pe pământ

Ca o frunză-n ploi şi-n vânt

Şi-acuma vă las cu dor

Ca tot omu’ călător

Când am crezut că mi-i bine

Te-ai dus viaţă de la mine

Tare mi-ai scurtat drumu

Să nu pot cânta altu

Din lume mă duc cu dor

Ca şi luna pângă nor

Din lume mă duc cu jăle

Ca şi luna pângă stele

Şi-mi iau cu mine doru

Vă las vouă cântecu

În veci să nu mă uitaţi

Cântecul să mi-l cântaţi

Că şi eu în cer oi sta

Lângă îngeri oi cânta

Daţi slavă lui Dumnezeu

Aşa cum am făcut eu

Cântaţi cântecele mele

Şi vă stâmpăraţi cu ele

De va fi vreodată greu

Nu-mi uitaţi cuvântul meu.