Un gând pentru Victoria Măierean

Lelea Victoria Măierean din Spermezeu a plecat un pic să se hodinească. Acolo Sus, în ceata drepţilor, unde nu este nici întristare, nici durere. Având o viaţă grea, aici pe pământ, unde a rămas singură, soţul şi unicul fecior, preot, trecând la cele veşnice de ceva timp, Victoria Măierean şi-a stâmpărat durerea cu cântecul strămoşesc şi priceasna. Artistul neamului românesc Grigore Leşe, a poposit pe Valea Ţibleşului, acolo unde a întâlnit-o pe cunoscuta doinitoare a ţinutului Someşan, Victoria Măierean. Spectatorii din întreaga ţară au urmărit pe TVR Cultural bucuria autenticului, vizionând tradiţiile ancestrale ale ţăranului. Grigore Leşe a filmat cadre inedite pentru emisiunea La Porţile Ceriului, care vor rămâne în filmoteca de aur. De-a lungul timpului, pe la rapsod au poposit cei mai cunoscuţi artişti ai meleagurilor noastre, de la Valeria Peter Predescu la Alexandru Pugna, Lenuţa Purja, Olimpia Deneş sau mai tânăra Cristina Retegan. A fost un adevărat exemplu pe cărarea muzicii, a fost un om pe care l-a respectat întreaga comunitate de pe Valea Dorului, în frunte cu episcopul nostru Macarie Drăgoi. În urmă cu ceva timp studenţii şi profesorii Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca au admirat muzica tradiţională a rapsodului popular Victoria Măierean din Spermezeu:autenticitatea cântecului şi costumului popular, dar şi o voce adevărată. Pentru cântecele sale, lelea Victorie a fost premiată de nenumărate ori la concursuri şi spectacole cu tematică folclorică. Alexandru Deneş, directorul Ansamblului „Ţibleşul” ne-a anunţat, cu tristeţe, că ieri, în jurul amiezii, rapsodul nostru şi-a încredinţat viaţa Celui de Sus. „Sună clopotele-n sat/ De moartea ce s-o-ntâmplat / Tăt sună şi dau de veste/ Că Victoria nu mai este/ Trag clopotele şi răsună / Oamenii din sat s-adună/ Sună clopotele-a jale/ Victorie, a ta plecare/ Nicio moarte nu-i cu jăle / Ca moartea din astă vreme / Când florile o-nflorit / Şi pădurile-o-nverzit/ Cu jăle ne-ai părăsât/ Din lume mă duc cu dor/ Ca şi luna pângă nor / Din lume mă duc cu jăle/ Ca şi luna pângă stele / Şi-mi iau cu mine doru / Vă las vouă cântecu / În veci să nu mă uitaţi / Cântecul să mi-l cântaţi / Că şi eu în cer oi sta / Lângă îngeri oi cânta/ Cântaţi cântecele mele/ Şi vă stâmpăraţi cu ele”. Rămas bun rapsod al dorurilor noastre, nu te vom uita niciodată.