( Video) Mii de credincioşi îndureraţi, preoţii şi armata, au venit să îşi ia rămas-bun de la cel ce ducea o viaţă de om sfânt: episcopul Vasile Someşanul

Preasfinţitul Părinte Vasile, Episcop Emerit și fost Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, în perioada 1998‑2019, a fost înmormântat luni, 11 octombrie, în cripta ierarhilor de sub Altarul Catedralei Mitropolitane clujene. Mii de credincioşi au venit să îşi ia rămas-bun de la vrednicul de pomenire ierarh.

Un sobor de arhierei a săvârşit Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană clujeană, înainte de slujba prohodirii. Din sobor au făcut parte Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului; Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale şi Mitropolitul ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale; Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei; Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord; Preasfinţitul Părinte Benedict Bistriţeanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului; Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, şi Preasfinţitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu‑vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif, care a vorbit despre viaţa veşnică ce continuă după moartea trupului, amintind astfel şi de pericopa evanghelică a Dumincii a 20‑a după Rusalii, a învierii fiului văduvei din Nain, subliniind astfel, că moartea trupească nu este finalul fără speranţă: „Viaţa noastră nu se termină cu moartea, adică cu încetarea vieţii, aici, pe pământ. Această pregătire şi această creştere înspre Înviere o avem primindu‑L şi hrănindu‑ne cu Hristos, aşa cum Mântuitorul ne‑a încredinţat: «Cel cel mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă în sine, iar prin moarte trece la viaţă». Iată de ce Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, în toată starea noastră de păcătoşenie, urmată de pocăinţă, ne umplem de Dumnezeu, putem să spunem, putem să ne însoţim unii pe alţii, fie în viaţa aceasta prin rugăciune, fie trecând din viaţa aceasta, ne putem însoţi unii pe alţii, în Dumnezeu, prin Dumnezeu, plini de Dumnezeu ne putem însoţi în drumul către Dumnezeu. Şi aceasta încercăm să facem şi noi acum, să îl însoţim la Dumnezeu pe Preasfinţitul Părinte Vasile, cel care atât de mult s‑a rugat, cu blândeţea, cu bunătatea, cu bucuria pe care o avea, slujindu‑L pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi Biserica Sa, să îl însoţim şi noi, aşa cum ne‑a însoţit şi el pe noi”. De asemenea, în cadrul Sfintei Liturghii au fost înălţate rugăciuni pentru odihna sufletului Preasfinţitului Părinte Episcop Vasile.

Slujba prohodirii în Piaţa „Avram Iancu”

Slujba prohodirii a avut loc pe un podium special amenajat în faţa Catedralei Mitropolitane, în Piaţa „Avram Iancu”. Mulţimi de credincioşi au asistat la slujba săvârşită de arhiereii care au oficiat Sfânta Liturghie, în sobor adăugându‑se şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, şi Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului.

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei a rostit un cuvânt de învăţătură, evocând personalitatea Preasfinţitului Părinte Episcop Vasile. Ierarhul şi‑a început cuvântul citând din cartea Apocalipsei, capitolul 14, versetul 13, amintind că cel ce crede în Hristos nu va muri: „Odihnească‑se de ostenelile lui, căci faptele lui vin cu el”, arătând că „bunul şi jertfelnicul nostru Episcop Vasile a plecat în eternitate şi ştim că plecarea lui a adus multă tristeţe. Dăm crezare cuvântului Domnului nostru Iisus Hristos, atunci când murise Lazăr, pe surorile sale le‑a mângâiat cu acest cuvânt: «Amin! Amin zic vouă, cel ce crede în Mine, chiar de va muri va trăi, şi cel ce trăieşte crezând în Mine nu mai moare niciodată». Preasfinţitul Părinte Vasile, la vremea potrivită, a ascultat glasul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care, în Evanghelia după Ioan, capitolul 15, versetul 16, i‑a zis lui: «Nu tu M‑ai ales pe Mine, ci Eu te‑am ales pe tine şi te‑am rânduit să mergi roadă să aduci şi roada ta să rămână». Şi roada vlădicului Vasile a rămas. I‑a primit pe toţi, absolut pe toţi, cine nu mai avea speranţă, nu mai avea mângâiere. Încă de pe atunci, când era preot paroh, îi primea la căsuţa lui de pe strada Lingurarilor. I‑a primit pe toţi şi i‑a iubit pe toţi. Mai mult, s‑a rugat pentru toţi şi le‑a purtat sarcinile la toţi”.

„Ducea o viaţă de om sfânt”

Părintele Mitropolit Andrei a amintit câteva dintre virtuţile Preasfinţitului Părinte Vasile Flueraş: „Ar fi foarte greu să subliniem mulţimea de calităţi duhovniceşti pe care le‑a avut Preasfinţitul Părinte Vasile Flueraş. Câteva dintre ele le voi sublinia. Întâi de toate a fost un om credincios, foarte credincios. Atunci când te întâlneai şi vorbeai cu el, intuiai că are o legătură puternică cu cerul şi plecai acasă mângâiat. A fost un om smerit. Parcă l‑a auzit pe cuviosul Ioil, care zice: «Fără smerenie, omul nu poate vedea faţa lui Dumnezeu». Pentru trup, smerenia stă în post, în priveghere, în a duce o viaţă aspră şi austeră, în a practica, în general, asceza, asceza în lucrarea trupului care participă şi el la smerenia omului. Vlădica Vasile a dus o viaţă curată şi sfântă, aşa cum pe bună dreptate cineva, într‑o sintagmă, spunea că, în preajma lui, adie zefirul sfinţeniei. Foarte mulţi, poate toţi de aici l‑aţi întâlnit vreodată. Acum, unii dintre noi l‑am întâlnit înainte de a fi preot. Încă de pe atunci, viaţa lui curată, frumoasă, viaţa lui de rugăciune ţi se impunea. Ducea o viaţă de om sfânt. Atunci când, în 1991, l‑am tuns în monahism, mi‑am dat seama că este un om deosebit, un om care îşi dăruieşte toată viaţa lui Hristos, lui Dumnezeu. A fost un om credincios, un om smerit, un om cu viaţa sfântă, dar s‑a mai impus cu ceva: a fost un om milostiv, plin de milă cu toţi, cu săracii, cu necăjiţii, cu cei care aveau nevoie de înţelegerea şi de mila lui. În căsuţa din strada Lingurarilor, cei care nu mai aveau unde trage în Cluj mergeau la părintele Vasile de atunci, la vlădicul Vasile de mai târziu, şi mama Rozalia, dimpreună cu el, îi mângâia şi îi primea absolut pe toţi”.

IPS Mitropolit Andrei a amintit, mai apoi, marile realizări pe plan misionar şi social‑filantropic ale Preasfinţitului Părinte Vasile Flueraş: „Dintre multele fapte caritative ale vlădicului Vasile ni se impune Centrul de îngrijiri paliative «Sfântul Nectarie», în care până acum mii de oameni şi‑au găsit liniştea şi alinarea. Mai sunt ele şi multe altele pe care nici nu le ştim. (...) Tuturor toate s‑a făcut. «Eu m‑am născut în lume să mă dărui oricând şi orişicărui. Să‑nalţ pământul în cer şi înapoi de la nimeni nimic să nu mai cer». Acesta a fost vlădicul Vasile”. Ierarhul a spus, de asemenea, că Arhiepiscopia Clujului a primit numeroase mesaje de condoleanţe de la mulţime de oameni care l‑au iubit, printre care şi cel trimis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, mesaj pe care l‑a lecturat şi pentru cei prezenţi. Printre mesajele de condoleanţe primite s‑a aflat şi cel al ministrului Victor Opaschi de la Secretariatul de Stat pentru Culte.

„A adus şi s‑a adus, a primit şi s‑a împărţit”

A luat cuvântul, apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Benedict Bistriţeanul, care a vorbit despre viaţa plină de sfinţenie a Preasfinţitului Părinte Episcop Vasile, amintind biografia sa: „Autenticitatea şi dinamismul unei biografii se pot verifica prin suprapunerea Evangheliei peste atitudinile, cuvintele şi lucrările esenţiale care o formează. Întâlnirea dintre cele două se vădeşte într‑un mod consistent, intens şi specific în personalitatea Părintelui Episcop Vasile Flueraş. Încercând o imagine sintetizatoare, aş îndrăzni să spun că itinerarul vieţii sale se poate prezenta ca o istorie personală, pe modelul «Cum am vrut să mă fac sfânt», construit pe două coordonate: până la sfârşit a iubit, până la sfârşit s‑a smerit, pentru ca pe nici unul să nu piardă. Plecarea sa în eternitate poate fi descrisă, în consecinţă, drept săvârşirea întru credinţă a unui suflet drept. Iar icoana sa, în termeni liturgici, îl prezintă şi îl reprezintă ca pe unul care şi‑a adus aminte de cei săraci, potrivit anaforalei Sfântui Ioan Gură de Aur”.

Puterea de a se dărui duhovniceşte celorlalţi şi jertfelnicia Preasfinţitului Părinte Vasile Flueraş au rămas în inimile celor care l‑au cunoscut, a mai spus Părintele Episcop Benedict Bistriţeanul: „O viaţă întreagă, Preasfinţitul Părinte Vasile a adus şi s‑a adus, a primit şi s‑a împărţit, a adus, a oferit mult şi multe celorlalţi, dăruind din tot ce avea şi chiar din ceea ce nu avea. S‑a adus pe sine cu dragoste, cu bucurie, dar şi cu cruce celor care aveau nevoie. I‑a primit pe toţi fără selecţie, fără condiţii, cu problemele şi cu durerile lor, şi s‑a împărţit pretutindeni pe unde trecea, lăsând câte ceva din inima sa, cu prisos de bucurie, cu prisos de măsură, bucurie, pace, aşezare şi, mai ales, îmbrăţişare de părinte”.

Cortegiul funerar a înconjurat, apoi, Catedrala Mitropolitană clujeană, împreună cu mulţimile de credincioşi, oficialităţile, militarii, jandarmii şi toţi cei veniţi să‑şi ia rămas‑bun de la Preasfinţitul Părinte Vasile Flueraş. În salve de armă, cu onoruri militare, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost coborât în cripta ierarhilor din subsolul Catedralei Mitropolitane clujene, unde arhiereii şi preoţii au săvârşit slujba punerii în mormânt.

( preluare ziarul Lumina, un articol de: Oana Rusu,   Ștefan Mărculeţ )

Preasfinţitul Părinte Vasile s-a născut în data de 30 decembrie 1948, în Cluj-Napoca în satul Mănăştur, azi cartierul clujean Mănăştur. În anul 1972 s-a înscris la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu (1972-1976), unde în 1976 a obţinut şi licenţă în Teologie. În 27 noiembrie 1976 a fost hirotonit preot celib pe seama Parohiei Tureni, Protopopiatul Turda, jud. Cluj, de către Preasfinţitul Părinte Episcop-vicar Justinian Chira Maramureşanul. La scurtă vreme a fost detaşat (la 1 ianuarie 1977) ca preot slujitor la Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, din cartierul Grigorescu. În august 1977 a fost numit preot slujitor la Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din cartierul clujean Mănăştur. Pentru activitatea misionar-pastorală deosebită Arhiepiscopul Teofil Herineanu i-a acordat distincţia bisericească de „iconom” (în anul 1987). În anul universitar 1990-1991 a fost şi duhovnic-asistent la Institutul Teologic Ortodox de grad Universitar din Cluj-Napoca (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă). La 25 martie 1995 (de Bună Vestire) a fost tuns în monahism la mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba-Iulia. Ca monah a îndeplinit ascultarea de stareţ la Mănăstirea Nicula, din octombrie 1991 până în februarie 1994, când Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu l-a numit Eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Cluj-Napoca şi exarh al mănăstirilor din Eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului; a fost hirotesit apoi şi în rangul de arhimandrit. În urma propunerii Mitropolitului Bartolomeu, din vara anului 1998 a fost numit Episcop-vicar al Eparhiei Clujului şi hirotonit întru arhiereu în 15 august 1998, la Mănăstirea Nicula. Ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Clujului a desfășurat o bogată activitate social-misionară. Printre cele mai importante proiecte alea Preasfinției Sale se numără Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca, inițiat în anul 2009. În luna septembrie a anului 2014, ierarhul a suferit un accident vascular cerebral. La finalul anului 2019, ca urmare a aprobării cererii de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în data de 17 decembrie 2019, se retrage din activitatea administrativă, continuându-și pe mai departe activitatea pastorală și duhovnicească.