Vreme de otavă

Sub ochiul verii,

prin iarbă, din nou coasa,

căutând toamna.

Vremea a potolit trufia caniculară a verii. Căldura a devenit suportabilă, plăcută, parcă ar fi un prieten, un tovarăş de drum pe care îl accepţi să te însoţească. Îţi vine s-o provoci la o discuţie amicală fiindcă ştii că a pierdut mult din puterile sale toride.

Printre pomii livezii simţi trecând invizibile presimţiri ale sosirii toamnei. Pluteşte în aer ,,un ce” necunoscut, imprevizibil. Timpul intră intr-o perioadă nedefinită. Se pare că nu ştie cărui anotimp aparţine, verii, sau ar fi mai bine să curteze solii toamnei.

E vreme de otavă. Lacrmile verzii ale verii cad sub tăişul coasei printr-o înţelegere tacită între cosaş şi otava care obosită consimte să fie ghilotinată. Este începutul unui sfârşit încă departe de punerea lui în practică. Vara şi toamna încep să se vadă una pe alta şi să tragă fiecare de cămaşa vremii. Vara ştie că va pierde bătălia, iar toamna îşi adună cu greu forţele. Îţi vine să te asociezi uneia dintre părţi sau să faci pe arbitrul în această bătălie surdă dintre cele două anotimpuri. Fiind un individ didactic aş trece de partea verii pentru a mai prelungi vacanţa. Salutul mai atent , mai zâmbitor al elevilor, m-ar determina să accept graniţa imperială a toamnei. Amân, trag de timp, fiindcă şi acum, ca întotdeauna vremea le va rezolva pe toate. De fapt intervenţia mea nu contează. Vorba cronicarului: ,,stăm sub vremi” şi sub anotimpuri, aş adăuga eu.

E vreme de otavă. Se zice că toamna îşi va prezenta în curând ierbii şi frunzelor, scrisorile de acreditare. Ambasadorii ei sunt pregătiţi pe ascuns, prin păduri, prin lanurile de porumb, prin livezi, prin grădinile de legume şi zazavaturi, prin visele şcolarilor, prin oful dascălilor.

E vreme de otavă. Poeţii nu ne dau voie să oprim curgerea obişnuită a anotimpurilor. S-au înţeles cu ţăranii. Primii dau în rod mai ales toamna, fiindcă aşa ştiu ei de la maestrul lor Bacovia, iar ceilalţii vor să-şi adune rodul muncii de un an. Vom spune deci, că vinovaţi de sosirea toamnei sunt poeţii şi ţăranii. E vreme de otavă.