Ninsori de frunze
Ninsori de frunze,
în vânt de octombrie.
Toamna risipei.
De începutul narațiunii ,,Sărăcuțul” , din volumul ,,Din lumea celor care nu cuvântă” al lui Emil Gârleanu, mi-am adus aminte, în acea zi de sfârșit de octombrie.
Eram sub nucul înalt și bătrân, greblam frunzele pentru a culege nucile căzute în ultimele zile. Efectele vârtejului ,,tehui” (Emil Gârleanu) a declanșat o ninsoare de frunze. M-am oprit din lucrarea mea și am admirat căderea în legănare a acestora. Spectacolul era mirific și diversificat cromatic. Și fiindcă acasă, îmi încep diminețile lecturând pagini din ,,Postumele” (Editura ,,Cartea Românească”, 2020) lui Ion Horea, următoarele două versuri s-au așezat în gândul meu ca un jar care părea a ațâțat focul melancoliilor și al nostalgiilor: ,,Dar frunzele căzute-s de aur și te-mbie/La o ciudată, stinsă demult melancolie”. Starea mea sufletească ,,staționară”, în acele momente, nu mă îndemna să mișc lanțul tristeților.
Vroiam să mă bucur de ,,căderile galbene”. Toamna era prea darnică vizual și clipele trebuiau savurate cu rafinament estetic. Retrospectiv, asociam ninsorile de frunze cu cele ale florilor de cireș, din îndepărtata primăvară. Căderi albe, căderi multicolore.
Un foșnet lin și dulce însoțea baletul frunzelor în cădere și mă trimitea cu gândul la minuțioasa descriere a prăbușirii primelor fulgi de omăt, din prozele părintelui Ion Agârbiceanu. Sub nuc, ,,aurul” toamnei se aduna straturi-straturi. Pașii mei îl răscoleau sonor și parcă săvârșeam o agresiune călcând peste el. Zdrobeam sub tălpile mele frumusețea toamnei. Se produce o transmutare a ,,metalului” prețios al toamnei în sufletul meu, ca într-o îndrăgită melodie care avea ca libret versurile: ,,Aur, aur pe stradă/Aur și-n inima mea”.
Continuam a grebla și a aduna nucile. Rășchiram ,,aurul” toamnei. Adunam ,,lingourile” ei, făceam grămezi și le dădeam foc.
Probabil că Ion Pillat, George Bacovia și Ion Horea vor sesiza autoritățile autumnale și s-ar putea să-mi deschidă un dosar penal pentru săvârșire din culpă a infracțiuni de distrugere a ,,aurului” toamnei.
Comentarii
"Noaptile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut sa ie, vresnic noapte..." (Emil Garleanu)
Superb! Felicitari.
Adaugă comentariu nou